Dicționar Român. 2013.
sfărâma — SFĂRÂMÁ, sfărâm, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) sparge, a (se) desface în bucăţi mici; a (se) fărâmiţa, a (se) zdrobi. ♢ expr. (tranz.) A sfărâma lanţurile (robiei) = a cuceri libertatea. A şi sfărâma capul (sau mintea) = a depune eforturi… … Dicționar Român
zdrobi — ZDROBÍ, zdrobesc, vb. IV. 1. tranz. A strivi, a sfărâma. ♦ A nimici, a distruge. ♦ fig. A mâhni, a supăra, a distruge sufleteşte. ♦ refl. A se destrăma, a pieri. 2. refl. fig. (reg.; despre oameni) A se strădui din toate puterile, a se frământa,… … Dicționar Român
sfărâmicios — SFĂRÂMICIÓS, OÁSĂ, sfărâmicioşi, oase, adj. Care se sfărâmă sau se poate sfărâma uşor, care la lovire se preface în părţi (foarte) mici. [var.: sfărmiciós, oásă, adj.] – Sfărâma + suf. icios. Trimis de RACAI, 26.05.2006. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
casant — CASÁNT, Ă, casanţi, te, adj. Care se sparge sau se sfărâmă uşor; fragil, casabil. – Din fr. cassant. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 Casant ≠ incasant Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime CASÁNT adj. casabil, (pop.)… … Dicționar Român
exploda — EXPLODÁ, explodez, vb. I. tranz. 1. (Despre explozive, proiectile, reactoare nucleare, vase etc.; la pers. 3) A se descompune violent sub acţiunea căldurii sau a unui factor mecanic, dezvoltând brusc căldură şi gaze sub presiune, care produc… … Dicționar Român
fragil — FRAGÍL, Ă, fragili, e, adj. (Despre materiale) Care se sparge, se sfărâmă, se frânge uşor sub acţiunea unor solicitări exterioare, a unor tensiuni interne etc. ♦ Gingaş, firav, delicat. – Din fr. fragile, lat. fragilis. Trimis de RACAI,… … Dicționar Român
sparge — SPÁRGE, sparg, vb. III. 1. tranz. şi refl. A (se) preface în bucăţi, în cioburi; a face să plesnească sau a plesni, a (se) crăpa. ♢ expr. (refl.) A se sparge în capul cuiva, se spune despre cineva obligat să suporte consecinţele neplăcute ale… … Dicționar Român
concasa — CONCASÁ, concasez, vb. I. tranz. A sfărâma un material solid în bucăţi mici cu ajutorul concasorului. – Din fr. concasser. Trimis de Joseph, 16.05.2004. Sursa: DEX 98 concasá vb., ind. prez. 1 sg. concaséz, 3 sg … Dicționar Român
strica — STRICÁ, stric, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) transforma din bun în rău; a (se) deteriora, a (se) degrada; a (se) defecta. ♢ expr. (refl.) A se strica căruţa în mijlocul drumului = a întâmpina piedici, a avea neplăceri când eşti încă departe de … Dicționar Român
zdrumica — ZDRUMICÁ, zdrúmic, vb. I. tranz. (pop.) A face bucăţele, a sfărâma, a zdrobi. ♦ fig. A nimici, a distruge. – Contaminare între dumica şi zdrobi. Trimis de valeriu, 02.06.2003. Sursa: DEX 98 ZDRUMICÁ vb. v. distruge, mărunţi, nimici, pisa,… … Dicționar Român
