bazaconie


bazaconie
BAZACÓNIE, bazaconii, s.f. Lucru bizar, de mirare, de necrezut. ♦ (fam.) Năzbâtie, poznă, ştrengărie. – Din sl. bezŭ-zakonije.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

BAZACÓNIE s. 1. v. ciudăţenie. 2. v. absurditate. 3. v. năzbâtie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

BAZACÓNIE s. v. abjecţie, fărădelege, infamie, josnicie, mişelie, mârşăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloşie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

bazacónie s. f. (sil. -ni-e), art. bazacónia (sil. -ni-a), g.-d. art. bazacóniei; pl. bazacónii, art. bazacóniile (sil. -ni-i-)
Trimis de siveco, 25.02.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

BAZACÓNI//E bazaconiei f. 1) Faptă sau vorbă nesocotită cu urmări neplăcute, dar lipsite de gravitate; năzbâtie; poznă; boroboaţă; şotie. 2) Lucru bizar. [art. bazaconia; G.-D. bazaconiei; Sil. -ni-e] /<sl. bezu-zakonije
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

bazacónie (-íi), s.f.1. (înv.) Nedreptate, strîmbătate. – 2. Extravaganţă, lucru bizar, aiureală. sl. bezakonije "nedreptate"Slaw. Elem., 14; Lexicon, 12; Şeineanu, Semasiol., 218), format de la zakonŭ "lege" cu prefix privativ, de la gr. ἀνομία. rom. a luat din sl. nu numai cuvîntul, ci şi modelul compunerii, reprodus în fără de lege şi în nelegiuire. Der. bezaconic, adj. (înv., criminal); bezaconui, vb. înv. (a săvîrşi nedreptăţi). Probabil aparţine aceluiaşi grup boscoană, s.f., cu var. bozgoană, boscoadă, bongoasă, borboană (farmece, magie) şi der. bosconiţă, s.f. (vrăjitoare) şi bosconi, vb. (a face farmece; a bombăni, a bodogăni). Bozgoană pare a fi simplu dublet al lui bazaconie, cu reducerea atonelor şi posibil cu influenţa lui blazgonie şi boboană. Totuşi, Diez, I, 128; Cihac, II, 623 şi Koerting 1259 relaţionează acest cuvînt cu gr. βασϰαίνω "a face farmece". Derivarea nu este posibilă fonetic (cf. Densusianu, rom., XXXIII, 275) cu toate acestea este repetată de DAR şi de Diculescu, Elemente, 474.
Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.