silicvă

SILÍCVĂ, silicve, s.f. Tip de fruct dehiscent în formă de păstaie, caracteristic plantelor din familia cruciferelor, împărţit în interior printr-o membrană subţire, pe care sunt prinse seminţele. [var.: (rar) silícuă s.f.] – Din lat. siliqua, fr. silique.

Trimis de LauraGellner, 23.07.2004. Sursa: DEX '98



silícvă s. f., g.-d. art. silícvei; pl. silícve

Trimis de siveco, 27.03.2009. Sursa: Dicţionar ortografic



SILÍCV//Ă silicvăe f. Fruct uscat, lunguieţ, care se desface în două dezvelind un perete central membranos, de care sunt prinse seminţele. /<lat. siliqua, fr. silique

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



SILÍCVĂ s.f. Fruct în formă de păstaie lungă, împărţită în două printr-un perete membranos pe care sunt aşezate seminţele. [var. silicuă s.f. / < fr. silique, cf. lat. siliqua].

Trimis de LauraGellner, 22.04.2007. Sursa: DN



SILÍCVĂ s. f. fruct uscat, dehiscent, păstaie lungă, împărţită în două printr-un perete membranos pe care sunt aşezate seminţele. (< fr. silique, lat. siliqua)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN