silă


silă
SÍLĂ, sile, s.f. 1. Sentiment de dezgust, de scârbă, de neplăcere, de repulsie faţă de cineva sau de ceva; aversiune. ♢ loc. adv. În (sau, rar, cu, înv. de) silă = fără tragere de inimă, fără interes, fără plăcere; din obligaţie. 2. Constrângere. loc. adj. şi adv. Cu (de-a) sila ori în (sau de, cu) silă = fără voie, în mod forţat. ♢ loc. adv. De silă, de milă = fiind obligat sau nevoit să..., vrând-nevrând; de voie, de nevoie. ♢ loc. vb. (înv. şi reg.) A face (cuiva) silă = a sili (1), a forţa (pe cineva). ♢ expr. (înv. şi reg.) A-şi face silă = a-şi da mare osteneală, a se strădui. ♦ Violenţă, abuz săvârşit împotriva cuiva. 3. (înv.) Putere, forţă. ♦ (concr.) Armată, oaste. ♦ (reg.; cu determinări introduse prin prep. "de") Mulţime de... – Din sl. sila.
Trimis de LauraGellner, 22.07.2004. Sursa: DEX '98

SÍLĂ s. 1. v. dezgust. 2. constrângere, forţă, silnicie, violenţă, (livr.) servitute, (Ban.) sălăbărie, (înv.) nevoie, potrivnicie, silinţă, silnicire, strânsoare, (fig.) presiune. (Bunuri obţinute prin silă.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

SÍLĂ s. v. abuz, armată, batjocorire, duium, exces, forţă, grămadă, minune, miracol, mulţime, necinstire, oaste, oştire, potop, puhoi, putere, puzderie, samavolnicie, silnicie, siluire, sumedenie, trupe, viol, violare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

cu de-a síla loc. adv.
Trimis de siveco, 20.01.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

sílă s. f., g.-d. art. sílei; (constrângeri) pl. síle
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SÍL//Ă silăe f. Sentiment sau senzaţie de neplăcere faţă de ceva sau de cineva; dezgust; repulsie; aversiune; antipatie. ♢ A-i face (sau a i se face) cuiva silă (de ceva sau de cineva) a provoca sau a simţi repulsie faţă de ceva sau de cineva. Cu (de-a) silăa prin constrângere; forţat. În (sau din) silă fără nici o plăcere; fiind nevoit. [G.-D. silei] /<sl. sila
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

sílă (-le), s.f.1. (înv.) Forţă, putere, potenţă. – 2. (înv.) Forţe armate. – 3. (înv.) Minune, miracol. – 4. Forţă, violenţă. – 5. Constrîngere. – 6. Dezgust, aversiune, scîrbă. – Mr., megl. silă. sl. (bg.) sila "putere" (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 344). – Der. sili, vb. (a obliga, a constrînge, a forţa; a presa; a viola, a asupri; a se strădui, a-şi da silinţa; a face tot posibilul), din sl. siliti, bg. siljă; silinţă, s.f. (forţare, sîrguinţă; rîvnă); nesilit, adj. (voluntar, spontan); silitor, adj. (sîrguincios, harnic); silnic, adj. (înv., puternic; înv., autoritar, violent; constrîns, obligat; dezagreabil, penibil), din sl. silĭnikŭ; silnică, s.f. (plantă, Glechoma hederacea); silnicesc, adj. (înv., impus, obligat); silniceşte, adv. (prin forţă); silnici, vb. (a constrînge, a violenta); silnicie, s.f. (violenţă); silui, vb. (a viola), din sl. silovati, silują; siluitor, s.m. (violator); nesiluit, adj. (liber, voluntar); năsălnic, adj. (Mold., violent, brutal, nepoliticos); năsălnicie, s.f. (Mold., violenţă).
Trimis de blaurb, 14.12.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.