beat

BEAT¹, adj. invar. 1. Care aparţine beatnicilor, specific beatnicilor. 2. Care aparţine unui stil distinct în rockul modern (şi în jaz). [pr.: bit] – cuv. engl.

Trimis de cata, 02.06.2002. Sursa: DEX '98



BEÁT², -Ă, beţi, -te, adj. 1. Care este în stare de ebrietate; aghesmuit, afumat, ameţit, băut² (2), cherchelit, făcut², matosit. ♦ fig. Copleşit, ameţit, tulburat de o stare sufletească foarte plăcută. Beat de amor. Beat de fericire. – lat. bibitus.

Trimis de paula, 05.12.2007. Sursa: DEX '98



Beat ≠ treaz

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



BEAT adj. ameţit, băut, cherchelit, îmbătat, turmentat, (livr.) grizat, (rar) trecut, (înv. şi pop.) candriu, (pop.) turlac, vâjâit, (reg.) amnărit, învinoşat, rătutit, vinos, (prin Ban.) chermeleu, (Transilv. şi Maram.) şumen, (prin Transilv.) şumenit, (fam.) abţiguit, (fam. şi fig.) afumat, aghesmuit, făcut, oţelit, pilit, sfinţit, tămâiat, târnosit, trăsnit, turtit, (arg.) mahit, matol, matosit. (E un om beat.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



BEAT adj. v. ameţit, zăpăcit.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



BEÁT beată (beţi, béte) 1) Care a consumat sau este sub efectul alcoolului; atins de băutură; în stare de ebrietate; băut. beat turtă. 2) fig. Care este într-o stare sufletească foarte plăcută (din cauza unei emoţii puternice). beat de fericire. /<lat. bibitus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



BEAT s.n. (muz.) Bătaie, timp; timpul forte al unei măsuri. ♦ (În muzica uşoară) Stil apărut la începutul deceniului al şaptelea, care presupunea accentuarea tuturor celor patru timpi ai măsurii, peste această structură metroritmică de bază suprapunându-se o serie de alte celule ritmice secundare. ♦ (În formaţiile instrumentale) Prezenţa tobei mari. [pron. bit. / < engl. beat].

Trimis de LauraGellner, 13.03.2008. Sursa: DN



beát (beátă), adj. – Binecuvîntat, fericit. fr. béat. – Der. beatifica, vb. din lat. beatificare; beatitudine, s.f., din lat. beatitudo.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



beát (beátă), adj. – Ameţit, băut, cherchelit. – Megl. beat, istr. bęt. lat. bĭbĭtus (Puşcariu 196; Candrea-Dens., 153; REW 1080; DAR), cf. sp. beodo. Este inutilă ipoteza lui Pascu, Beiträge, 14, care pleacă de la o formă ipotetică *bebetus › *bet; pe baza f. beată a acestei forme s-ar fi format din nou un m. beat. Imposibilitatea acestei regresiuni este evidentă, căci contrazice alternanţa care cere ca m. de la înceată, bleagă, seacă să fie încet, bleg, sec, cu inevitabila reducere a diftongului. Der. beţie, s.f. (ebrietate); beţiu, adj. (îmbătător; beţiv); beţiv, adj. (care are viciul beţiei, alcoolic); beţit, adj. înv. (beţiv); beţivi, vb. (a se îmbăta; a chefui); beţivan, s.m. (augmentativ al lui beţiv); beţivănie, s.f. (beţie); îmbăta, vb. (a se ameţi cu băutură); îmbătător, adj. (ameţitor); desbăta, vb. (a se trezi din beţie). Beţiv provine de la beţiu, ca văduv de la *văduu (cf. şi brudiu-brudiv, sglobiu-sglobiv etc.); sînt prin urmare inutile încercările de explicare pe baza unui lat. *bibitivus (Candrea-Dens., 154), sau a unei influenţe a sl. pijanivŭ (DAR). Pentru îmbăta se indică de obicei ca sursă directă un lat. *imbĭbĭtare, care nu pare necesar.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



beat¹ adj. m., pl. beţi; f. beátă, pl. béte

Trimis de Laura-ana, 28.10.2007. Sursa: DOOM 2



beat² (specific beatnicilor) (angl.) [pron. bit] adj. invar.

Trimis de Laura-ana, 28.10.2007. Sursa: DOOM 2



BEAT BIT/ I. adj. inv. care aparţine beatnicilor. II. s. n. 1. (jaz) bătaie, timp al unei măsuri. 2. stil în rockul modern (şi în jaz) la începutul deceniului al şaptelea, care presupune accentuarea tuturor celor patru timpi ai măsurii. ♢ (în formaţiile instrumentale) prezenţa tobei mari. (< engl. beat)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN