- situa
- SITUÁ, situez, vb. I. refl. A ocupa un anumit loc într-o ordine, într-o ierarhie; p.ext. a lua o anumită atitudine faţă de o problemă dată; a activa de pe o anumită poziţie. ♦ tranz. A aşeza într-un anumit loc; a desemna locul cuiva. – fr. situer.Trimis de Zavaidoc, 13.09.2007. Sursa: DLRMSITUÁ, situez, vb. I. refl. A ocupa un anumit loc într-o ordine, într-o ierarhie; p. ext. a lua o anumită atitudine faţă de o problemă dată; a acţiona de pe o anumită poziţie. ♦ tranz. A aşeza într-un anumit loc; a indica, a desemna locul cuiva. [pr.: -tu-a] – Din fr. situer.Trimis de IoanSoleriu, 25.07.2004. Sursa: DEX '98SITUÁ vb. 1. a se clasa, a se clasifica, a se plasa. (S-a situa al şaptelea la concurs.) 2. a (se) amplasa, a (se) aşeza, a (se) fixa, a (se) plasa, a (se) stabili. (A situa uzina în apropiere de ...) 3. a se afla, a fi, a se găsi, a veni, (înv. şi pop.) a cădea. (Satul se situa pe Olt.) 4. a (se) plasa, a (se) pune. (Articolul enclitic se situa la sfârşitul numelui, în limba română.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimesituá vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 1 sg. situéz, 1 pl. situăm (sil. -tu-ăm); conj. prez. 3 sg. şi pl. situéze (sil. -tu-e-); ger. situând (sil. -tu-ând)Trimis de siveco, 08.05.2008. Sursa: Dicţionar ortograficA SITU//Á situaéz tranz. 1) A face să se situeze. 2) (fapte, evenimente etc.) A plasa cu ajutorul gândirii, imaginaţiei sau a mijloacelor artistice (în timp, în spaţiu sau într-un ansamblu de valori). Autorul situaat acţiunea în Moldova secolului XV. [Sil. -tu-a-] /<fr. situer, lat. situareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE SITU//Á mă situaéz intranz. A deţine un anumit loc (în spaţiu, în timp sau într-un sistem ierarhic de valori). ♢ situa pe o (anumită) poziţie a) a lua o (anumită) atitudine; a-şi expune punctul de vedere; b) a avea o părere personală. situa pe punctul de vedere (al cuiva) a accepta opinia cuiva; a adera la punctul de vedere (al cuiva). /<fr. situer, lat. situareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSITUÁ vb. I. refl. A ocupa un anumit loc într-o ordine; (p. ext.) a lua o atitudine, a activa de pe o anumită poziţie. ♦ tr. A aşeza într-un anumit loc. [pron. -tu-a, p.i. 3,6 -uează, ger. -uând. / < fr. situer, it. situare, cf. lat. situs – aşezare].Trimis de LauraGellner, 24.04.2007. Sursa: DNSITUÁ vb. I. refl. a ocupa un anumit loc într-o ordine; (p. ext.) a lua o atitudine. II. tr. a aşeza într-un anumit loc. (< fr. situer)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.
