becisnic

becisnic
BECÍSNIC, -Ă, becisnici, -ce, adj., s.m. şi f. (pop.) 1.(Om) vrednic de compătimire, lipsit de personalitate, de inteligenţă şi de energie; ticăit2. 2. (Om) debil, slăbănog, neputincios, bolnăvicios. [var.: bicísnic, -ă adj., s.m. şi f.] – Din sl. bečistĩnikŭ.
Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX '98

Becisnic ≠ viguros, vânjos, vânos, voinic, zdravăn
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

BECÍSNIC adj. v. bolnăvicios.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

BECÍSNIC adj., s. v. abject, incapabil, infam, josnic, mişel, mizerabil, mârşav, necapabil, nedemn, nelegiuit, nemernic, neputincios, netrebnic, prăpădit, slăbănog, ticălos.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

becísnic adj. m., s. m., pl. becísnici; f. sg. becísnică, pl. becísnice
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

BECÍSNI//C becisniccă (becisnicci, becisnicce) şi substantival (despre persoane) 1) Care este lipsit de putere fizică; fără vigoare; neputincios; slăbănog. 2) Care este lipsit de individualitate şi de inteligenţă; cu capacităţi intelectuale reduse. /<sl. beţistiniku
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

becísnic (becísnică), adj. – 1. Necinstit, nelegiuit, infam. – 2. Lamentabil, detestabil. – 3. Slăbănog, neputincios. sl. bečĭstĭnŭ "necinstit", bečĭstĭnĭkŭ "nemilos" (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Lexicon, 21; Skok, Slavia, VI (1929), 786), cf. bg. bezčesten. cf. cinste. Der. becisniceşte, adv. (mizerabil); becisnici, vb. înv. (a decădea, a se pierde); becisnicie, s.f. (ticăloşie, josnicie).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

!becísnic/bicísnic (înv.) adj. m., s. m., pl. becísnici/bicísnici; adj. f., s. f. becísnică/bicísnică, pl. becísnice/bicísnice
Trimis de Laura-ana, 12.07.2007. Sursa: DOOM 2

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • becísnic — adj. m., s. m., pl. becísnici; f. sg. becísnicã, pl. becísnice …   Romanian orthography

  • becisnicie — BECISNICÍE, becisnicii, s.f. (pop.) 1. Faptă de becisnic. 2. Starea omului becisnic. – Becisnic + suf. ie. Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX 98  BECISNICÍE s. v. abjecţie, fărădelege, incapacitate, infamie, josnicie, mişelie, mârşăvie,… …   Dicționar Român

  • neputincios — NEPUTINCIÓS, OÁSĂ, neputincioşi, oase, adj. 1. Care este lipsit de puterea de a face ceva, care nu are posibilitatea, capacitatea sau libertatea de a realiza ceva sau de a acţiona; incapabil. ♦ (Despre sentimente) Care se consumă inutil, care nu… …   Dicționar Român

  • bicisnic — BICÍSNIC, Ă, adj., s.m. şi f. v. becisnic. Trimis de paula, 30.11.2008. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • bolnăvicios — BOLNĂVICIÓS, OÁSĂ, bolnăvicioşi, oase, adj. 1. Care se îmbolnăveşte uşor; gubav. ♦ (Ca) de bolnav. 2. fig. Care este atras irezistibil spre viciu, spre lucruri anormale sau exagerate. – Bolnav + suf. icios. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa:… …   Dicționar Român

  • necapabil — ≠ capabil Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  NECAPÁBIL adj., s. 1. adj. incapabil, neputincios, prăpădit, slăbănog, (rar) impotent, (pop.) becisnic, nemernic, nevoiaş, nevolnic, (înv. şi reg.) sec, ticălos, (prin Munt. şi Olt.)… …   Dicționar Român

  • nevoiaş — NEVOIÁŞ, Ă, nevoiaşi, e, adj. 1. Care este lipsit de mijloace materiale, care nu are nici cele necesare traiului; sărman, sărac; p. ext. care duce o viaţă grea; necăjit, muncit, trudit, nenorocit. 2. (pop.) Care este lipsit de vlagă, de putere,… …   Dicționar Român

  • pusilanim — PUSILANÍM, Ă, pusilanimi, e, adj. (Franţuzism) Fricos. – Din fr. pusillanime. Trimis de oprocopiuc, 27.04.2004. Sursa: DEX 98  pusilaním adj. m., pl. pusilaními; f. sg. pusilanímă, pl. pusila …   Dicționar Român

  • stricat — STRICÁT1 s.n. Faptul de a (se) strica. – v. strica. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  STRICÁT2, Ă, stricaţi, – te, adj. 1. (Despre obiecte, unelte, mecanisme) Care nu mai poate fi folosit, fiind defect, deteriorat. 2. (Despre… …   Dicționar Român

  • ticălos — TICĂLÓS, OÁSĂ, ticăloşi, oase, adj., s.m. şi f. 1. (Persoană) care comite fapte reprobabile; nemernic. 2. (înv.) (Persoană) care se găseşte într o stare jalnică; (om) vrednic de milă, sărman, nenorocit. – Ticală (înv. mizerie , et. nec.) + suf.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”