becisnicie

becisnicie
BECISNICÍE, becisnicii, s.f. (pop.) 1. Faptă de becisnic. 2. Starea omului becisnic. – Becisnic + suf. -ie.
Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX '98

BECISNICÍE s. v. abjecţie, fărădelege, incapacitate, infamie, josnicie, mişelie, mârşăvie, nelegiuire, nemernicie, neputinţă, netrebnicie, slăbiciune, ticăloşie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

becisnicíe s. f., art. becisnicía, g.-d. art. becisnicíei; pl. becisnicíi, art. becisnicíile
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

BECISNICÍE f. 1) Stare de becisnic; lipsă de putere; neputinţă. 2) Faptă de becisnic. [art. becisnicia; G.-D. becisniciei; Sil. -ci-e] /becisnic + suf. becisnicieie
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

!becisnicíe/bicisnicíe (înv.) s. f., art. becisnicía/bicisnicía, g.-d. art. becisnicíei/bicisnicíei; pl. becisnicíi/bicisnicíi, art. becisnicíile/bicisnicíile
Trimis de Laura-ana, 12.07.2007. Sursa: DOOM 2

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • neputinţă — NEPUTÍNŢĂ, neputinţe, s.f. 1. Faptul de a nu avea forţa, posibilitatea, capacitatea, libertatea de a realiza ceva, de a acţiona; incapacitate; imposibilitate. ♢ loc. adj. şi adv. Cu neputinţă = a) imposibil; irealizabil; b) (în mod) imaginar,… …   Dicționar Român

  • becisnic — BECÍSNIC, Ă, becisnici, ce, adj., s.m. şi f. (pop.) 1.(Om) vrednic de compătimire, lipsit de personalitate, de inteligenţă şi de energie; ticăit2. 2. (Om) debil, slăbănog, neputincios, bolnăvicios. [var.: bicísnic, ă adj., s.m. şi f.] – Din sl …   Dicționar Român

  • bicisnicie — bicisnicíe v. becisnicíe. Trimis de gall, 12.12.2007. Sursa: DOOM 2 …   Dicționar Român

  • incapacitate — INCAPACITÁTE s.f. Lipsă de capacitate, neputinţă de a face ceva; p. ext. nepricepere. ♦ Stare, situaţie a unei persoane care nu are capacitatea legală de a se bucura de anumite drepturi. – Din fr. incapacité. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa …   Dicționar Român

  • ticăloşie — TICĂLOŞÍE, ticăloşii, s.f. 1. Stare de decădere morală; p. ext. faptă comisă de un om ticălos (1), faptă josnică; nemernicie, mârşăvie, ticăloşenie, josnicie. 2. (înv.) Mizerie, sărăcie; nefericire, nenorocire. – Ticălos + suf. ie. Trimis de ana… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”