smiorcăială

smiorcăială
SMIORCĂIÁLĂ, smiorcăieli, s.f. Smiorcăit1. [pr.: -că-ia-] – Smiorcăi + suf. -eală.
Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98

SMIORCĂIÁLĂ s. v. scâncet.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

smiorcăiálă s. f., g.-d. art. smiorcăiélii; pl. smiorcăiéli
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • scriveală — scriveálă, scrivéli, s.f. (înv. şi reg.) 1. smiorcăială. 2. gemet, tânguială. Trimis de blaurb, 04.12.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • scâncet — SCẤNCET, scâncete, s.n. Plâns înăbuşit, slab şi întretăiat (specific copiilor mici); scânceală, scâncitură, scâncit. ♦ Vaiet (de păsări, de animale); scheunat. – Scânci + suf. et. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SCÂNCET s. 1. v …   Dicționar Român

  • scârciumeală — scârciumeálă, scârciuméli, s.f. (reg.) 1. zbatere, zvârcolire (de durere). 2. (în forma: scârciomeală) smiorcăială. Trimis de blaurb, 27.11.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • smiorcăit — SMIORCĂIT1 s.n. Faptul de a (se) smiorcăi; zgomot specific produs de cel care (se) smiorcăie; smiorcăială, smârcâială, smârcâit1. – v. smiorcăi. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SMIORCĂÍT2, Ă, smiorcăiţi, te, adj. Plângăreţ,… …   Dicționar Român

  • smiorcăitură — smiorcăitúră, smiorcăitúri, s.f. (înv.) zgomot specific produs de cel care se smiorcăie; smiorcăială. Trimis de blaurb, 18.12.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • smiorcăneală — smiorcăneálă, smiorcănéli, s.f. (reg.) 1. zgomot specific produs de cel care se smiorcăie; smiorcăială. 2. plâns înăbuşit şi întretăiat (alintat şi prefăcut), văicăreală, smârceală. Trimis de blaurb, 18.12.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • smârceală — smârceálă, smârcéli, s.f. (reg.) smiorcăială. Trimis de blaurb, 15.12.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”