oacheş — OÁCHEŞ, Ă, oacheşi, e, adj. 1. Cu pielea feţei de culoare închisă şi cu ochii, părul şi sprâncenele negre; brunet, brun; p. ext. (despre pielea, tenul, capul omului) de culoare închisă, care bate în negru. ♦ (Rar; despre lucruri) De culoare… … Dicționar Român
brun — BRUN, Ă, bruni, e, adj. 1. Cafeniu închis. ♦ (Substantivat, n.) Culoare cafeniu închis. 2. (Despre oameni) Care are pielea negricioasă şi părul negru; brunet, oacheş. – Din fr. brun. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98 Brun ≠ blond… … Dicționar Român
brunet — BRUNÉT, Ă, bruneţi, te, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care are pielea (feţei) de culoare negricioasă şi părul negru; brun, oacheş. – Din fr. brunet. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Brunet ≠ blond Trimis de siveco, 03.08 … Dicționar Român
bălai — BĂLÁI, ÁIE, bălai, aie, adj. 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. 2. (Despre animale) Plăvan. ♦ (Substantivat, f.) Nume care se dă vacilor sau iepelor albe. ♢ expr. (fam.) A înţărca bălaia = s a isprăvit cu posibilitatea de a profita de… … Dicționar Român
cătrănit — CĂTRĂNÍT1 s.n. (Rar) Cătrănire. – v. cătrăni. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CĂTRĂNÍT2, Ă, cătrăniţi, te, adj. 1. De culoare închisă; tuciuriu, negru. 2. fig. Amărât, supărat, necăjit. 3. fig. Otrăvit, înveninat. – v. cătrăni … Dicționar Român
negricios — NEGRICIÓS, OÁSĂ, negricioşi, oase, adj. De o culoare care se apropie de negru, care bate în negru; negriu, negruţ. ♦ (Despre oameni) Cu pielea, părul, ochii de culoare închisă; brunet, oacheş. – Negru + suf. icios. Trimis de LauraGellner,… … Dicționar Român
negru — NÉGRU, NEÁGRĂ, negri, e, adj., s.n., s.m. I. adj. 1. (Despre obiecte, fiinţe etc.) Care nu reflectă lumina, care are culoarea cea mai închisă; de culoarea funinginii, a cărbunelui; (despre culori) ca funinginea, ca penele corbului, cu cea mai… … Dicționar Român
palid — PÁLID, Ă, palizi, de, adj. 1. (Despre faţă sau despre părţi ale feţei) Care este fără culoare, galben; p. ext. (despre oameni) cu obrazul fără culoare; livid, pal. 2. (Despre lumină, despre surse de lumină sau despre corpuri luminoase) Lipsit de… … Dicționar Român
smoală — SMOÁLĂ s.f. Substanţă neagră, vâscoasă, casantă, care rămâne de la distilarea (distila) păcurii sau a gudronului de cărbuni şi care se întrebuinţează la pavaje, în industria chimică etc. – Din sl. smola. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
smolire — SMOLÍRE, smoliri, s.f. Acţiunea de a smoli şi rezultatul ei; cătrănire. – v. smoli. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SMOLÍRE s. cătrăneală, cătrănire, cătrănit, smolit. (smolire unui obiect de lemn.) Trimis de siveco, 05.08.2004 … Dicționar Român
