- bei
- BEI, bei, s.m. Guvernator al unui oraş sau al unei provincii din fostul Imperiu otoman. ♦ Titlu dat de turci domnilor ţărilor româneşti; p. ext. prinţ oriental. – Din tc. bey.Trimis de paula, 22.07.2008. Sursa: DEX '98bei s. m., pl. bei, art. béiiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBEI bei m. înv. 1) Titlu nobiliar, purtat în ţările din Orientul Apropiat şi cel Mijlociu. 2) Guvernator al unui oraş sau al unei provincii din fostul Imperiu Otoman. 3) Titlu dat de turci dom-nitorilor din Principatele Dunărene. /<turc. beyTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXbéi (béi), s.m. – 1. Titlu nobiliar al Imperiului Otoman, rezervat guvernatorilor de provincii sau domnitorilor vasali ai Imperiului. Din punctul de vedere al administraţiei otomane, era şi titlu al domnitorilor din Munt. şi Mold. – 2. Unghi concav la arşice. – Mr. bei. tc. beg sau bey (Roesler 589; Şeineanu, II, 43; Lokotsch 282), cf .ngr. μπέης, alb. bek, bg. bei.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.