- belezic
- belezíc, s.n. (înv.) inel, verigă la puşcă.Trimis de blaurb, 22.03.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
belezic
Look at other dictionaries:
belciug — BELCIÚG, belciuge, s.n. 1. Verigă de metal de care se prinde un lacăt, un lanţ etc. ♢ expr. A pune (sau a atârna cuiva) belciugul în nas = a pune stăpânire (pe cineva), a avea (pe cineva) în mână. (fam.) A (nu) fi câştigat la belciuge = a (nu) fi … Dicționar Român
