sonic

SÓNIC, -Ă, sonici, -ce, adj. Care ţine de sunete, privitor la sunete. ♦ (Despre anumite fenomene) Care se manifestă cu o viteză apropiată de cea a sunetului. – Din fr. sonique.

Trimis de LauraGellner, 23.07.2004. Sursa: DEX '98



SÓNIC adj. v. sonor. (Tub sonic.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



sónic adj. m., pl. sónici; f. sg. sónică, pl. sónice

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



SÓNI//C soniccă (sonicci, sonicce) rar Care ţine de sunete; propriu sunetelor. Viteză soniccă. /<fr. sonique

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



SÓNIC, -Ă adj. (Despre oscilaţii) Care are o frecvenţă cuprinsă în grupul frecvenţelor care pot fi auzite sau care depăşeşte limita acestora. ♦ Referitor la sunet; sonor. [< fr. sonique].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



SÓNIC, -Ă adj. 1. referitor la sunete; sonor. ♢ referitor la gama de frecvenţe care cuprinde infrasunetele, sunetele şi ultrasunetele. 2. (despre un sistem fizic, termic etc.) care foloseşte proprietăţile undelor sau oscilaţiilor mecanice din corpurile lichide ori solide. (< fr. sonique)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN