belşiţă


belşiţă
BELŞÍŢĂ, belşiţe, s.f. Plantă erbacee ornamentală cu frunze mari, verzui sau purpurii, şi cu flori mari roşii, galbene sau pestriţe (Canna indica). -et. nec.
Trimis de paula, 05.07.2007. Sursa: DEX '98

BELŞÍŢĂ s. (bot.; Canna indica) cană.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

belşíţă s. f., g.-d. art. belşíţei; pl. belşíţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

BELŞÍŢ//Ă belşiţăe f. Plantă erbacee ornamentală cu frunze mari, verzi sau purpurii, şi cu flori mari, roşii sau galbene, dispuse sub formă de spic în vârful plantei. /Orig. nec.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • cană — CÁNĂ1, cane, s.f. (bot.) Belşiţă. – Din fr. canne. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CÁNĂ2, căni, s.f. 1. Vas cu toartă care serveşte la băut sau la scos lichide dintr un vas mai mare. ♦ Conţinutul unui astfel de vas. 2. Vas de formă …   Dicționar Român

  • păpuşoi — PĂPUŞÓI, (I, II 1) păpuşoi, s.m., (II 2) păpuşoaie, s.n. I. s.m. Augmentativ al lui păpuşă (I). II. (reg.) 1. s.m. Porumb. ♦ Rodul porumbului (ştiuleţi sau boabe). 2. s.n. Loc plantat cu porumb; porumbişte. [var.: (reg.) popuşói …   Dicționar Român