- belşug
- BELŞÚG s.n. Cantitate îndestulătoare de bunuri (necesare traiului); abundenţă, bogăţie. ♢ loc. adv. Din belşug = în cantitate mare, din plin. [var.: (reg.) bielşúg, bilşúg s.n.] – Din magh. böség.Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX '98Belşug ≠ mizerie, sărăcieTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeBELŞÚG s. 1. abundenţă, bogăţie, îmbelşugare, îndestulare, prisos, (rar) afluenţă, mănoşie, răsfăţ, risipă, (livr.) opulenţă, profuziune, (pop.) jertfă, (prin Olt.) temei, (înv.) sătul, săturare, spor. (belşug de bunuri.) 2. v. bunăstare.Trimis de siveco, 30.09.2008. Sursa: Sinonimebelşúg s. n., pl. belşúguriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBELŞÚG belşuguri n. Cantitate de bunuri care întrece cu mult necesităţile obişnuite; abundenţă; îndestulare. ♢ Din belşug a) în cantitate mare; mult; b) din plin; cu prisosinţă. /<ung. bölségTrimis de siveco, 05.06.2008. Sursa: NODEXbelşúg (belşúguri), s.n. – Abundenţă, bogăţie, îmbelşugare. – var. bi(e)şug, bi(v)şug, biuşug, bişag, etc., toate înv. Mag. bőseg (Cihac, II, 481). – Der. belşugos, adj. (abundent); îmbelşuga, vb. (a face să devină îmbelşugat); îmbelşugat, adj. (abundent, bogat).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
См. также в других словарях:
abunda — ABUNDÁ, pers. 3 abúndă, vb. I. intranz. 1. A fi, a se găsi din belşug, în mare cantitate; a prisosi. 2. A avea, a conţine; a folosi din belşug. – Din fr. abonder, lat. abundare. Trimis de ana zecheru, 28.07.2002. Sursa: DEX 98 abundá vb. intr.… … Dicționar Român
abundenţă — abundénţă s. f. cantitate mare, belşug; bogăţie. ♢ cornul ĕi = corn cu fructe şi flori, simbol al belşugului. (după fr. abondance, lat. abundantia) Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN ABUNDÉNŢĂ s.f. Cantitate mare, belşug, bogăţie, prisos. ♢ … Dicționar Român
berechet — BERECHÉT, (1, 2) berecheturi, s.n., (3, 4) berecheţi, s.m. (reg.) 1. S. n. Belşug, abundenţă. ♦ (Adverbial; sens curent) Din belşug, din abundenţă. 2. S. n. Noroc, prosperitate (neaşteptată). 3. s.m. (ir.) Om care aduce belşug, noroc. 4. s.m. Om… … Dicționar Român
afluenţă — AFLUÉNŢĂ s.f. Mulţime de oameni care se îndreaptă spre acelaşi punct; aflux, îmbulzeală, năvală. ♦ Cantitate mare, abundenţă, belşug de produse. [pr.: flu en ] – Din fr. affluénce, lat. affluentia. Trimis de ana zecheru, 26.08.2002. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
opulenţă — OPULÉNŢĂ, opulenţe, s.f. (livr.) Bogăţie, belşug, abundenţă. – Din fr. opulence, lat. opulentia. Trimis de ana zecheru, 28.04.2006. Sursa: DEX 98 Opulenţă ≠ mizerie, pauperitate, penurie, pauperism Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime… … Dicționar Român
prisos — PRISÓS, prisosuri, s.n. 1. Ceea ce depăşeşte necesarul, ceea ce întrece o anumită limită; prisosire, prisosinţă, prisoseală, surplus, excedent; p. ext. belşug, abundenţă. ♢ loc. adj. şi adv. De prisos = (care este) în plus; p. ext. (care este)… … Dicționar Român
spor — SPOR1, spori, s.m. Organ microscopic al organismelor vegetale, care serveşte la înmulţire, la răspândire şi, adesea, pentru supravieţuirea în condiţii nefavorabile. ♦ (zool.) Corpuscul reproducător la anumite protozoare. – Din fr. spore. Trimis… … Dicționar Român
îndestulare — ÎNDESTULÁRE, îndestulări, s.f. Acţiunea de a (se) îndestula şi rezultatul ei; belşug, abundenţă. – v. îndestula. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Îndestulare ≠ lipsă, sărăcie Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … … Dicționar Român
biu — s.n. (reg.) abundenţă, prisos. Trimis de blaurb, 13.05.2006. Sursa: DAR bíu s.m. – Abundenţă, belşug. – var. biv. Mag. bő(v). înv. (sec. XVII), azi înlocuit de belşug (‹ bivşug). – Der. bios, adj. (abundent, copios); biuşag … Dicționar Român
discreţie — DISCRÉŢIE s.f. 1. Calitatea de a păstra o taină încredinţată. ♢ expr. A păstra discreţia = a nu răspândi o ştire, a nu divulga un secret încredinţat. ♦ Rezervă în atitudine, reţinere în vorbe şi în fapte. 2. fig. Calitatea de a nu atrage atenţia … Dicționar Român
