belşug


belşug
BELŞÚG s.n. Cantitate îndestulătoare de bunuri (necesare traiului); abundenţă, bogăţie. ♢ loc. adv. Din belşug = în cantitate mare, din plin. [var.: (reg.) bielşúg, bilşúg s.n.] – Din magh. böség.
Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX '98

Belşug ≠ mizerie, sărăcie
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

BELŞÚG s. 1. abundenţă, bogăţie, îmbelşugare, îndestulare, prisos, (rar) afluenţă, mănoşie, răsfăţ, risipă, (livr.) opulenţă, profuziune, (pop.) jertfă, (prin Olt.) temei, (înv.) sătul, săturare, spor. (belşug de bunuri.) 2. v. bunăstare.
Trimis de siveco, 30.09.2008. Sursa: Sinonime

belşúg s. n., pl. belşúguri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

BELŞÚG belşuguri n. Cantitate de bunuri care întrece cu mult necesităţile obişnuite; abundenţă; îndestulare. ♢ Din belşug a) în cantitate mare; mult; b) din plin; cu prisosinţă. /<ung. bölség
Trimis de siveco, 05.06.2008. Sursa: NODEX

belşúg (belşúguri), s.n. – Abundenţă, bogăţie, îmbelşugare. – var. bi(e)şug, bi(v)şug, biuşug, bişag, etc., toate înv. Mag. bőseg (Cihac, II, 481). – Der. belşugos, adj. (abundent); îmbelşuga, vb. (a face să devină îmbelşugat); îmbelşugat, adj. (abundent, bogat).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • abunda — ABUNDÁ, pers. 3 abúndă, vb. I. intranz. 1. A fi, a se găsi din belşug, în mare cantitate; a prisosi. 2. A avea, a conţine; a folosi din belşug. – Din fr. abonder, lat. abundare. Trimis de ana zecheru, 28.07.2002. Sursa: DEX 98  abundá vb. intr.… …   Dicționar Român

  • abundenţă — abundénţă s. f. cantitate mare, belşug; bogăţie. ♢ cornul ĕi = corn cu fructe şi flori, simbol al belşugului. (după fr. abondance, lat. abundantia) Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN  ABUNDÉNŢĂ s.f. Cantitate mare, belşug, bogăţie, prisos. ♢ …   Dicționar Român

  • berechet — BERECHÉT, (1, 2) berecheturi, s.n., (3, 4) berecheţi, s.m. (reg.) 1. S. n. Belşug, abundenţă. ♦ (Adverbial; sens curent) Din belşug, din abundenţă. 2. S. n. Noroc, prosperitate (neaşteptată). 3. s.m. (ir.) Om care aduce belşug, noroc. 4. s.m. Om… …   Dicționar Român

  • afluenţă — AFLUÉNŢĂ s.f. Mulţime de oameni care se îndreaptă spre acelaşi punct; aflux, îmbulzeală, năvală. ♦ Cantitate mare, abundenţă, belşug de produse. [pr.: flu en ] – Din fr. affluénce, lat. affluentia. Trimis de ana zecheru, 26.08.2002. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • opulenţă — OPULÉNŢĂ, opulenţe, s.f. (livr.) Bogăţie, belşug, abundenţă. – Din fr. opulence, lat. opulentia. Trimis de ana zecheru, 28.04.2006. Sursa: DEX 98  Opulenţă ≠ mizerie, pauperitate, penurie, pauperism Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime… …   Dicționar Român

  • prisos — PRISÓS, prisosuri, s.n. 1. Ceea ce depăşeşte necesarul, ceea ce întrece o anumită limită; prisosire, prisosinţă, prisoseală, surplus, excedent; p. ext. belşug, abundenţă. ♢ loc. adj. şi adv. De prisos = (care este) în plus; p. ext. (care este)… …   Dicționar Român

  • spor — SPOR1, spori, s.m. Organ microscopic al organismelor vegetale, care serveşte la înmulţire, la răspândire şi, adesea, pentru supravieţuirea în condiţii nefavorabile. ♦ (zool.) Corpuscul reproducător la anumite protozoare. – Din fr. spore. Trimis… …   Dicționar Român

  • îndestulare — ÎNDESTULÁRE, îndestulări, s.f. Acţiunea de a (se) îndestula şi rezultatul ei; belşug, abundenţă. – v. îndestula. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Îndestulare ≠ lipsă, sărăcie Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … …   Dicționar Român

  • biu — s.n. (reg.) abundenţă, prisos. Trimis de blaurb, 13.05.2006. Sursa: DAR  bíu s.m. – Abundenţă, belşug. – var. biv. Mag. bő(v). înv. (sec. XVII), azi înlocuit de belşug (‹ bivşug). – Der. bios, adj. (abundent, copios); biuşag …   Dicționar Român

  • discreţie — DISCRÉŢIE s.f. 1. Calitatea de a păstra o taină încredinţată. ♢ expr. A păstra discreţia = a nu răspândi o ştire, a nu divulga un secret încredinţat. ♦ Rezervă în atitudine, reţinere în vorbe şi în fapte. 2. fig. Calitatea de a nu atrage atenţia …   Dicționar Român