spaimă

spaimă
SPAÍMĂ, spaime, s.f. 1. Emoţie puternică şi violentă provocată de ceva neprevăzut şi primejdios; groază. ♢ loc. adj şi adv. De spaimă = înfiorător, îngrozitor; extraordinar, neobişnuit. ♢ loc. vb. A băga spaima (în cineva) = a înfricoşa, a înspăimânta (pe cineva). A da spaima în cineva = a se înfricoşa, a se înspăimânta. ♢ expr. A intra spaima în cineva, se spune când cineva e mereu înspăimântat, se sperie uşor (după ce a trecut printr-o sperietură mare). A trăi cu frica-n sân = a fi stăpânit continuu de frică. A trage o spaimă = a trece printr-o sperietură mare ♦ (pop.) Frică bolnăvicioasă, nevroză. 2. Fiinţă, lucru, fenomen care înfricoşează. – et. nec.
Trimis de RamonaV, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

IARBA-SPÁIMEI s. v. pojarniţă, sunătoare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

SPÁIMĂ s. v. groază.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

SPÁIMĂ s. v. lipitoare, nevropatie, nevroză, păpăludă, psihonevroză, sperietură.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

spáimă s. f., g.-d. art. spáimei; pl. spáime
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SPÁIM//Ă spaimăe f. 1) Stare de teamă violentă (cauzată de o primejdie sau de ceva neprevăzut şi ameninţător); frică mare. A fi cuprins de spaimă. ♢ A băga spaimăa în cineva a face ca cineva să se teamă foarte tare. A da spaimăa în cineva a fi cuprins de frică mare. A trage o spaimă a trece printr-o frică mare. A muri de spaimă a se teme foarte tare. 2) fig. Ceea ce provoacă teamă. [G.-D. spaimei] /<lat. expavimen
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

spáimă (-me), s.f. – Teamă, frică, groază. Origine incertă. Se consideră drept. der. de la un lat. *expavῑmen, din expavĕre (Cipariu, gram., 87; Puşcariu 1611; Tiktin) care corespunde semantic, dar reprezintă dificultăţi formale. Der. din lat. (gr.) spasma (Candrea) pare mai îndoielnică. – Der. (în)spăima, vb. (a înfricoşa, a îngrozi); spăimit, adj. (înnebunit, zăpăcit); spăimos, adj. (fricos, sperios). cf. spăimînta. – Din rom. provine săs. spîimê.
Trimis de blaurb, 07.01.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • spăima — SPĂIMÁ vb. v. cutremura, încrâncena, înfiora, înfricoşa, îngrozi, înspăimânta, tremura, zgudui. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  spăimá, spăiméz, vb. I (înv. şi reg.) a (se) înspăimânta. Trimis de blaurb, 09.01.2007. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • înspăimânta — ÎNSPĂIMÂNTÁ, înspăimấnt, vb. I. refl. A fi cuprins de spaimă. ♦ tranz. A inspira spaimă, groază, a băga spaima în cineva. – În + spăimânta. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNSPĂIMÂNTÁ vb. v. îngrozi. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • panică — PÁNICĂ s.f. Senzaţie de spaimă violentă de care este cuprinsă subit (şi adesea fără temei) o persoană sau o colectivitate. ♢ expr. A intra în panică = a se nelinişti, a se alarma, a se speria (foarte tare). – Din ngr. panikós, fr. panique, it.… …   Dicționar Român

  • spectru — SPÉCTRU, spectre, s.n. 1. Ansamblu de valori fizice pe care le poate lua, în condiţii determinate, o mărime dată. ♦ Ansamblul imaginilor obţinute prin descompunerea, cu un instrument optic, a radiaţiei electromagnetice complexe. ♦ Totalitatea… …   Dicționar Român

  • sperietură — SPERIETÚRĂ, sperieturi, s.f. 1. Speriat1 (1); spaimă. ♢ expr. A trage o sperietură = a fi cuprins de spaimă, a trece printr un pericol. 2. (În superstiţii) Boală provenită din spaimă; speriat1 (2). [pr.: ri e ] – Speria + suf. ătură. Trimis de… …   Dicționar Român

  • groază — GROÁZĂ s.f. 1. Emoţie puternică şi violentă provocată de un lucru înfiorător, de un pericol mare, de o nenorocire etc. ♦ (concr.) Persoană sau lucru care îngrozeşte. 2. fig. (În sintagma) O groază (de...) = o mulţime, o cantitate mare (de...). –… …   Dicționar Român

  • holba — HOLBÁ, holbez, vb. I. tranz. A face ochii mari, a i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.). ♦ refl. A se uita la cineva sau la ceva cu ochii măriţi de curiozitate, de spaimă etc.; a se zgâi. – Din lat. volvere. Trimis de gall, 13.09.2007 …   Dicționar Român

  • spăimos — SPĂIMÓS, OÁSĂ, spăimoşi, oase, adj. (pop.) Care se sperie uşor; fricos, sperios. ♦ Care provoacă spaimă; înspăimântător, înfricoşător. – Spaimă + suf. os. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SPĂIMÓS adj. v. fricos, groaznic, înfiorător,… …   Dicționar Român

  • teroare — TEROÁRE, terori, s.f. Groază, spaimă, frică provocată intenţionat prin ameninţări sau prin alte mijloace de intimidare sau de timorare. ♦ Asuprire bazată pe intimidare, timorare, ameninţare. – Din fr. terreur, lat. terror, oris. Trimis de RACAI,… …   Dicționar Român

  • ai — AI1 interj. Exclamaţie care exprimă: durere; spaimă; uimire; ameninţare. Trimis de ana zecheru, 12.05.2005. Sursa: DEX 98  AI2 interj. (fam.) Exclamaţie cu sens interogativ. Te faci că nu înţelegi, ai? Trimis de ana zecheru, 11.10.2006. Sursa:… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”