spondil

SPONDÍL, spondili, s.m. (La pl.) Gen de lamelibranhiate cu cochilia formată din două valve inegale şi cu două urechiuşe; (şi la sg.) animal care face parte din acest gen. – Din fr. spondyle.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



spondíl (zool.) s. m., pl. spondíli

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



SPONDÍL s.m. 1. Gen de moluşte marine comestibile, înrudite cu stridia. 2. Gen de coleoptere cu coarne lungi. // s.n. Vertebră. [< fr. spondyle, cf. gr. spondylos – vertebră].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



SPONDIL- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia "(referitor la) coloana vertebrală", "vertebră", "vertebral". [var. spondilo-. / < fr. spondylo-, it. spondilo-, cf. gr. spondylos].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



SPONDÍL¹ s. m. 1. veche denumire a vertebrelor. 2. gen de moluscă bivalvă, comestibilă, înrudită cu stridia, fixată pe rocile din mările calde. 3. gen de coleoptere cu coarne lungi. (< fr. spondyle, lat. spondylus)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



SPONDIL²(O)-, -SPONDÍL, -SPONDILÍE elem. "coloana vertebrală", "vertebră". (< fr. spondyl/o/-, -spondyle, -spondylie, cf. lat. spondylus, gr. spondylos)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN