stambă

STÁMBĂ, (2) stămburi, s.f. 1. Ţesătură de bumbac cu desene imprimate în culori, folosită la confecţionarea îmbrăcămintei de vară pentru femei. 2. (La pl.) Varietăţi de stambă (1). ♦ Obiecte de îmbrăcăminte confecţionate din stambă (1). 3. (înv.) Teasc de tipografie. ♢ expr. (fam.) A se da în stambă = a-şi arăta fără să vrea proasta creştere (sau cusururile); a se face de râs. [pl. şi: stambe] – Din ngr. stámba, it. stampa.

Trimis de dante, 08.06.2005. Sursa: DEX '98



STÁMBĂ s. (text.) (pop.) cit. (Rochii de stambă.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



STÁMBĂ s. v. categorie, fel, gen, presă, soi, specie, speţă, teasc, tip, tipar.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



stámbă s. f., g.-d. art. stámbei; (sorturi, obiecte) pl. stămburi/stámbe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



STÁMBĂ stămburi f. Ţesătură subţire de bumbac cu desene colorate, folosită pentru confecţionarea îmbrăcămintei de vară pentru femei şi a lenjeriei de pat; cit. [G.-D. stambei] /<ngr. stámpa, it. stampa

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



stámbă (-be), s.f. – 1. Ţesătură uşoară de bumbac. – 2. (înv.) Teasc de tipografie. – 3. Teapă, natură, caracter. it. stampa, prin intermediul ngr. στάμπα (Cihac, II, 701; Tiktin; Gáldi 257), cf. alb. stambë. Primul sens se explică fiind vorba de ţăsătură cu desene imprimate. Pentru a da în stambă "a imprima, a publica", cf. Bogrea, Dacor., III, 737. – Der. stămburi, s.f. pl. (varietate de ţesături de stambă); stămbărie, s.f. (magazin de stămburi). Este dubletul lui stampă, s.f. (imagine gravată), direct din it., der. stampilă (var. ştampilă), (pecete, parafă), din fr. estampille, var din germ. Stempel; stampila (var. ştampila), vb. (a pune ştampila), din fr. estampiller; stampat, adj. (imprimat). Stemplu, s.n. (matriţă pentru turnarea literelor de tipografie) este altă var. a germ. Stempel.

Trimis de blaurb, 16.01.2009. Sursa: DER