- stare
- STÁRE, stări, s.f. 1. Situaţie în care se află cineva sau ceva; mod, fel, chip în care se prezintă cineva sau ceva. ♢ expr. A fi în stare (să...) = a putea, a fi capabil să... (Rar) Faptul de a sta într-un anumit fel; poziţie a corpului; postură. ♢ expr. (pop.) A nu avea stare sau a nu-l mai prinde starea = a nu avea astâmpăr, a nu avea odihnă. spec. Situaţie a unui corp sau a unui sistem determinată de structura sa, de condiţiile exterioare etc. şi definită prin anumite mărimi sau parametri. 2. Fel în care se simte cineva (din punct de vedere fizic sau moral), dispoziţie în care se află cineva. 3. Situaţie materială (bună); avere. ♢ loc. adj. Cu stare = bogat, înstărit. 4. (înv.) Categorie, grup sau pătură socială. ♦ Grad, ierarhie, treaptă socială. – v. sta.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98STÁRE s. 1. v. situaţie. 2. v. dispoziţie. 3. situaţie, soartă. (Nu ştie nimic de stare lor.) 4. situaţie, (înv.) stepenă. (stare înfloritoare.) 5. v. condiţie. 6. condiţie, rang, teapă, treaptă, (pop.) mână, seamă. (Sunt de aceeaşi stare.) 7. v. ierarhie. 8. rost, situaţie. (Avea şi el acum o stare.) 9. v. posibilitate. 10. avere, avut, avuţie, bogăţie, bun, mijloace (pl.), situaţie, (înv. şi reg.) bogătate, prilej, prindere, (reg.) blagă, prinsoare, (prin Transilv.) apucătură, (Transilv.) iosag, (Olt., Ban. şi Transilv.) vlagă, (înv.) bucate (pl.), periusie, (fam.) parale (pl.), (fig.) cheag, seu. (Are ceva stare; om cu stare.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSTÁRE s. v. astâmpăr, calm, graviditate, linişte, odihnă, pace, repaus, sarcină, tihnă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimestáre s. f., g.-d. art. stării; pl. stăriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSTÁR//E stări f. 1) Situaţie sau mod în care se prezintă cineva sau ceva la un moment dat. stare solidă. stare lichidă. stareea sănătăţii. stare civilă. stare materială. În stare bună. ♢ stare de fapt situaţie reală. A fi în stare a) a fi capabil; a putea; b) a fi în vârstă, în etate. 2) Totalitate de bunuri ale unei persoane; avere; avuţie. ♢ Cu stare cu avere; bogat. A-şi îndrepta stareea a deveni (mai) avut. 3) ist. Pătură sau clasă socială cu statutul reglementat de stat. [G.-D. stării] /v. a staTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.