stihie

stihie
STIHÍE, stihii, s.f. 1. Fenomen al naturii care se manifestă cu o forţă irezistibilă, distrugătoare. ♦ Fiecare dintre elementele considerate în concepţiile din trecut că ar sta la baza fenomenelor şi corpurilor din natură. 2. (În superstiţii) Duh rău personificând o forţă oarbă a naturii. ♦ fig. Himeră, nălucă. 3. (Poetic) Pustietate, singurătate, sălbăticie. – Din sl. stihija.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

STIHÍE s. v. elemente.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

stihíe s. f., art. stihía, g.-d. art. stihíei; pl. stihíi, art. stihíile
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

STIHÍ//E stihiei f. 1) Fenomen natural care se manifestă cu o forţă distrugătoare. 2) (în filozofia antică) Fiecare dintre elementele de bază ale naturii (foc, apă, aer, pământ). 3) (în superstiţii) Duh rău care personifică forţa oarbă a naturii. 4) fig. Forţă oarbă care acţionează în mediul social. 5) rar Loc pustiu; pustietate. [G.-D. stihiei] /<ngr. stihéion, sl. stihija
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

stihíe (-íi), s.f.1. Element. – 2. (Rar) Fastasmă, viziune. – Mr. stihiu "fantasmă". Mgr. στοιχεĩον, parţial prin intermediul sl. stichija (Roesler 576; Murnu 53; Conev 105; Graur, BL, IV, 117; cf. Vasmer, gr., 137). Este dubletul lui stafie (var. Mold. stáfie, stahie), s.f. (fantasmă, viziune, nălucă).
Trimis de blaurb, 22.01.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • stihíe — s. f., art. stihía, g. d. art. stihíei; pl. stihíi, art. stihíile …   Romanian orthography

  • element — ELEMÉNT, elemente, s.n. şi (rar) elemenţi, s.m. 1. Parte componentă a unui întreg; parte care contribuie la formarea unui întreg. ♦ Piesă sau ansamblu de piese care formează o construcţie. ♦ s.m. spec. Fiecare dintre piesele componente ale unui… …   Dicționar Român

  • mânie — MÂNÍE, mânii, s.f. 1. Izbucnire de iritare violentă, dar trecătoare, împotriva cuiva sau a ceva; furie, supărare mare. ♢ loc. adj. Iute (sau grabnic, rău) la mânie = care se înfurie uşor; irascibil. ♦ Necaz, ciudă. 2. (pop.; adesea determinat… …   Dicționar Român

  • stihinic — STIHÍNIC adj. (rar) stihial. (Forţe stihinic.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  STIHÍNI//C stihiniccă (stihinicci, stihinicce) reg. 1) Care ţine de stihie; propriu stihiei. Nenorocire stihiniccă. 2) fig. Care se produce spontan;… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”