straniu

straniu
STRÁNIU, -IE, stranii, adj. (Livr (livresc).; adesea adverbial) Care iese din comun, care şochează prin aspect, manifestări etc.; neobişnuit, ciudat, bizar. – Din it. stranio. cf. it. s t r a n o.
Trimis de ionel, 05.12.2007. Sursa: DEX '98

STRÁNIU adj. v. neobişnuit.
Trimis de siveco, 07.11.2007. Sursa: Sinonime

strániu adj. m. [-niu pron. -niu], f. stránie (sil. -ni-e); pl. m. şi f. stránii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

STRÁNI//U straniue (straniui) Care şochează prin felul său de a fi; ieşit din comun; ciudat; anapoda; bizar. Om straniu. Purtare straniue. [Sil. -niu] /<it. stranio
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

STRÁNIU, -IE adj (adesea adv.) Ciudat, neobişnuit, bizar. [pron. -niu. / < it. stranio].
Trimis de LauraGellner, 15.05.2007. Sursa: DN

STRÁNIU, -IE adj. (şi adv.) ciudat, neobişnuit, bizar. (< it. stranio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

strániu (-ie), adj. – Neobişnuit. it. stranio.
Trimis de blaurb, 28.01.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • strániu — adj. m. [ niu pron. nìu], f. stránie (sil. ni e); pl. m. şi f. stránii …   Romanian orthography

  • inexplicabil — INEXPLICABIL, Ă, inexplicabili, e, adj. Care nu se poate explica, neexplicabil; de neînţeles; p.ext. ciudat, curios, straniu, bizar. – Din fr. inexplicable, lat. inexplicabilis. Trimis de Anonim, 03.02.2002. Sursa: DEX 98  Inexplicabil ≠… …   Dicționar Român

  • bizar — BIZÁR, Ă, bizari, e, adj. (livr.; adesea adverbial) Ciudat, straniu. – Din fr. bizarre. Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX 98  Bizar ≠ firesc Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  BIZÁR adj. v. neobişnuit …   Dicționar Român

  • deşănţat — DEŞĂNŢÁT, Ă, deşănţaţi, te, adj. 1. Dezmăţat; care încalcă limitele bunei cuviinţe. 2. Dezordonat, neglijent. 3. (reg.; despre lucruri) Ciudat, curios, straniu. – et. nec. Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98  DEŞĂNŢÁT adj. v. obscen …   Dicționar Român

  • neobişnuit — NEOBIŞNUÍT, Ă, neobişnuiţi, te, adj. Care iese din comun, care are un caracter aparte, unic; p. ext. extraordinar. ♦ Straniu, bizar, curios, ciudat. [pr.: ne o ] – Ne + obişnuit. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Neobişnuit ≠… …   Dicționar Român

  • poznaş — POZNÁŞ, Ă, poznaşi, e, adj. 1. (pop. şi fam.; despre oameni; adesea substantivat) Care face pozne; care spune glume; (despre manifestări ale oamenilor) care provoacă hazul; glumeţ, mucalit, şugubăţ, hăzos, amuzant. ♦ (Adverbial) în mod interesant …   Dicționar Român

  • stranietate — stranietáte s. f., g. d. art. stranietăţii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  STRANIETÁTE s.f. Caracter straniu. [pron. ni e . / cf. it. stranietà]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN  …   Dicționar Român

  • ciudat — CIUDÁT, Ă, ciudaţi, te, adj. Care iese din comun, care şochează (prin aspect, manifestări, evoluţie etc.); curios, straniu, bizar; ciudos (2). – Din bg. čudat minunat . Trimis de hai, 27.03.2009. Sursa: DEX 98  CIUDÁT adj. v. neobişnuit. Trimis… …   Dicționar Român

  • curios — CURIÓS, OÁSĂ, curioşi, oase, adj. 1. Care manifestă curiozitate. ♦ Indiscret. 2. Care stârneşte curiozitate; ciudat, straniu; surprinzător, neobişnuit; original. [pr.: ri os] – Din fr. curieux, lat. curiosus, it. curioso. Trimis de romac,… …   Dicționar Român

  • doagă — DOÁGĂ, doage, s.f. 1. Fiecare dintre bucăţile de lemn (puţin încovoiate) care formează corpul unor vase strânse în cercuri. ♢ expr. A i lipsi cuiva o doagă sau a fi (cam) într o doagă = a fi trăsnit, nebun; a avea comportări anormale. 2. fig.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”