beznă


beznă
BÉZNĂ, bezne, s.f. (Adesea fig.) Întuneric mare, de nepătruns. – Din sl. bezdŭna.
Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX '98

Beznă ≠ lumină
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

BÉZNĂ s. întunecare, întunecime, întuneric, negură, obscuritate, (livr.) tenebre (pl.), (rar) negureală, (Transilv.) şutic, (înv.) întunec, întunericime, (ţig.) negru, noapte. (Era o beznă de nepătruns.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

BÉZNĂ s. v. abis, adânc, prăpastie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

béznă s. f., g.-d. art. béznei; pl. bézne
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

BÉZN//Ă beznăe f. 1) Întuneric de nepătruns. A plecat în beznăa nopţii. 2) fig. Adâncime fără capăt; abis; prăpastie. [G.-D. beznei] /<sl. bezduna
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

béznă (bézne), s.f.1. (înv.) Abis. – 2. Întuneric, negură. var. beznie. sl. bezdŭna, bezdŭnŭ "abis" (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Şeineanu, Semasiol., 221; Philippide, Principii, 47). După Capidan, Raporturile, 228, din rom provine bg. bezna (alături de bezdna).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • beznađe — bèznāđe sr DEFINICIJA trajnije ili trajno stanje bez nade, život u stanju bez nade [živjeti u beznađu] ETIMOLOGIJA vidi beznadan …   Hrvatski jezični portal

  • bèznāđe — bèznāđ|e sr trajnije ili trajno stanje bez nade, život u stanju bez nade [živjeti u ∼u] …   Veliki rječnik hrvatskoga jezika

  • béznã — s. f., g. d. art. béznei; pl. bézne …   Romanian orthography

  • tenebră — TENÉBRĂ, tenebre, s.f. (Livr (livresc).: rar la sg.) întuneric deplin; întunecime, obscuritate, beznă. – Din fr. ténèbres, lat. tenebrae. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  tenébră s. f. (sil. bră), g. d. art. tenébrei; …   Dicționar Român

  • îmbezna — ÎMBEZNÁ vb. v. întuneca. Trimis de siveco, 30.03.2008. Sursa: Sinonime  îmbezná, îmbeznéz, vb. I (reg., înv.) a arunca pe cineva în abis, în beznă, în hău; cu forma îmbezní, imbezneşte, vb. IV = a întuneca. Trimis de blaurb, 30.03.2008. Sursa:… …   Dicționar Român

  • întunecime — ÎNTUNECÍME, întunecimi, s.f. Întuneric adânc, de nepătruns; beznă, obscuritate. ♢ (pop.) Întunecime de soare = eclipsă de soare. – Întuneca + suf. ime. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  Întunecime ≠ lumină Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • negru — NÉGRU, NEÁGRĂ, negri, e, adj., s.n., s.m. I. adj. 1. (Despre obiecte, fiinţe etc.) Care nu reflectă lumina, care are culoarea cea mai închisă; de culoarea funinginii, a cărbunelui; (despre culori) ca funinginea, ca penele corbului, cu cea mai… …   Dicționar Român

  • negură — NÉGURĂ, neguri, s.f. 1. Ceaţă densă care se formează îndeosebi dimineaţa şi seara, reducând mult vizibilitatea; negureală. ♦ Întuneric, beznă; obscuritate. 2. fig. (Rar) Mulţime, cantitate, număr mare, imens de fiinţe sau de lucruri. O negură de… …   Dicționar Român

  • noapte — NOÁPTE, nopţi, s.f., adv. I. s.f. 1. Interval de timp cuprins între apusul soarelui şi răsăritul lui, când este întuneric. ♢ loc. adj. De noapte = a) care lucrează, e de serviciu în timpul nopţii; b) (despre păsări, insecte, animale etc.) care… …   Dicționar Român

  • tenebre — TENÉBRE s. pl. v. beznă, întunecare, întu necime, întuneric, negură, obscuritate. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  TENÉBRE s.f.pl. (Liv.) Întunecime, beznă, întuneric, obscuritate. [sg. tenebră. / < fr. ténèbres, cf. it. tenebre …   Dicționar Român