strica


strica
STRICÁ, stric, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) transforma din bun în rău; a (se) deteriora, a (se) degrada; a (se) defecta. ♢ expr. (refl.) A se strica căruţa în mijlocul drumului = a întâmpina piedici, a avea neplăceri când eşti încă departe de ţintă. ♦ refl. spec. (Despre vreme) A se schimba în rău, a deveni nefavorabil. 2. tranz. (pop.) A sfărâma învelişul tare al unui lucru (pentru a scoate şi a folosi conţinutul); a sparge. ♦ A sfărâma o uşă, o încuietoare, a deschide cu forţa (pentru a intra). 3. refl. (Despre materii organice) A se altera, a se descompune sub acţiunea agenţilor exteriori distructivi; (despre aer) a deveni greu respirabil din cauza unor substanţe sau mirosuri neplăcute, nocive. ♢ tranz. Factor care strică aerul. 4. tranz. şi intranz. A pricinui stricăciuni, daune, lipsuri; a vătăma. ♦ intranz. A fi nefolositor, nepotrivit, dăunător într-o anumită situaţie. ♢ expr. Nu strică (sau n-ar strica) să... = nu-i rău să..., nu face rău cel care... intranz. A fi vinovat, răspunzător. ♦ tranz. A greşi; a se face vinovat de ceva. ♢ expr. Ce strică? = de ce ar fi rău, de ce (să) nu...? ♦ tranz. A vătăma un organ sau o funcţie organică, a dăuna sănătăţii. ♢ expr. A-şi strica gura degeaba = a vorbi în zadar. ♦ tranz. fig. (pop.; despre stări sufleteşti) A mâhni; a doborî. 5. tranz. A împiedica buna desfăşurare a unei acţiuni, a unei stări; a se pune de-a curmezişul, a tulbura, a zădărnici. 6. tranz. A influenţa pe cineva în rău; a corupe. ♦ refl. A decădea din punct de vedere moral. 7. tranz. A face ceva greşit, cum nu trebuie. 8. tranz. şi refl. A (se) dărâma, a (se) nărui, a (se) distruge (o construcţie, o aşezare etc. omenească). ♦ tranz. (înv.) A mutila; a ucide. ♢ expr. (refl.) Bea de se strică = bea mult, peste măsură. A se strica de râs = a râde foarte tare, cu hohote, a nu mai putea de râs. ♦ tranz. A anula, a abroga, a călca convenţii, învoieli, legi, obligaţii. ♦ tranz. (În superstiţii) A dezlega, a desface farmece, blesteme. 9. refl. şi tranz. A rupe sau a determina ruperea legăturilor de prietenie sau de dragoste cu cineva; a (se) certa. 10. tranz. A utiliza, a consuma, a cheltui în mod inutil (fără a obţine un folos sau un avantaj corespunzător). 11. refl. (Despre adunări, petreceri etc.) A lua sfârşit (în mod nefiresc, prin împrăştierea participanţilor). – lat. extricare.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

A strica ≠ a drege, a repara, a tocmi, a zidi
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

STRICÁ vb. 1. v. deteriora. 2. v. ponosi. 3. v. ruina. 4. v. avaria. 5. v. defecta. 6. v. forţa. 7. v. distruge. 8. v. altera. 9. v. altera. 10. v. deranja. 11. v. caria. 12. v. dăuna. 13. v. vătăma. 14. (med.) a i se deranja. (I s-a strica stomacul.) 15. v. polua. 16. a se închide, a se mohorî, a se posomorî. (Vremea s-a strica.) 17. a (se) corupe, a (se) deforma. (O limbă care s-a strica sub influenţa ...) 18. a (se) corupe, a decădea, a (se) deprava, a (se) desfrâna, a (se) destrăbăla, a (se) perverti, a (se) vicia, (rar) a (se) dezmăţa, (înv.) a (se) sminti. (S-a strica într-un mediu imoral.) 19. v. zădărnici. 20. v. desface.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

STRICÁ vb. v. abroga, anula, asasina, certa, contagia, contamina, deflora, deochea, deplasa, descoase, desfiinţa, destrăma, deşira, devasta, dezarticula, dezvirgina, disloca, distruge, infecta, infirma, invalida, irosi, înrăutăţi, învrăjbi, jefui, luxa, molipsi, mutila, nimici, omorî, pierde, pârjoli, prăda, prăpădi, pustii, risipi, schilodi, scrânti, sfărâma, sparge, suci, supăra, suprima, ucide.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

stricá vb., ind. prez. 1 sg. stric, 3 sg. şi pl. strícă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A STRICÁ stric 1. tranz. 1) (obiecte) A face să se strice. 2) A preface din bun în rău. Grindina stricat via. 3) A face în mod necalitativ. Croitorul stricat costumul. 4) (acţiuni, stări de lucruri etc.) A face să nu-şi continuie desfăşurarea. strica planurile cuiva. strica casa cuiva. 5) A consuma fără folos; a irosi. strica mâncarea cu cineva. 6) fig. (înţelegeri, relaţii între diferite persoane, legi etc.) A considera nevalabil; a anula. strica legăturile de prietenie cu cineva. strica o tocmeală. 2. intranz. A face rău; a fi nefolositor. Fumatul strică.Nu strică (sau n-ar strica) nu-i rău (sau n-ar fi rău). /<lat. extricare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE STRIC//Á mă stric intranz. 1) (despre construcţii sau despre obiecte tari) A-şi pierde integritatea (prin învechire sau prin acţiunea unor factori externi). Vesela se strică.strica de râs a râde tare şi mult. 2) (despre sisteme tehnice sau organice) A ieşi din funcţiune; a nu mai funcţiona (normal); a se avaria; a se deteriora; a se defecta; a se deregla; a degrada. ♢ S-a stricat căruţa în mijlocul drumului se spune când în desfăşurarea unei acţiuni intervine un obstacol neprevăzut. A i se strica cuiva cheful (sau pofta) a pierde cheful (sau pofta). A i se strica cuiva inima a se mâhni. A-şi strica gura degeaba a vorbi zădarnic. 3) A-şi pierde proprietăţile pozitive (sub influenţa factorilor externi); a se descompune; a se înăcri; a se altera. 4) (despre aer) A se face greu de respirat; a deveni infect; a se vicia. 5) (despre timp) A se schimba în rău; a deveni nefavorabil. 6) fig. A duce o viaţă de plăceri uşoare; a trăi în desfrâu; a se destrăbăla; a se desfrâna; a se deprava. ♢ Bea de se strică face abuz de alcool. 7) fig. A rupe relaţiile reciproce. strica cu vecinii. 8) fig. pop. (despre adunări, petreceri etc.) A lua sfârşit în mod forţat. Hora s-a stricaat. /<lat. extricare
Trimis de siveco, 25.05.2007. Sursa: NODEX

stricá (-c, -a't), vb.1. A rupe, a frînge. – 2. A desface, a descompune. – 3. A distruge, a deteriora, a face nefolositor. – 4. A prejudicia, a dăuna. – 5. A jefui, a fura. – 6. A ucide, a omorî.7. A viola, a silui, a dezonora. – 8. A deprava, a corupe. – 9. A nimici, a prăpădi, a zdrobi, a terfeli, a vătăma. – 10. A dezbina, a învrăjbi. – 11. A rupe un pact, a încălca, a contraveni. – 12. A consuma, a cheltui fără rost. – 13. A fi de vină, a constitui cauza. – 14. (refl.) A se altera, a se putrezi. – Megl. stri(cari). lat. extrῑcāre "a eviscera" (Tiktin; Capidan 277; Puşcariu, Lr., 199), cf. calabr. stricare "a freca", sp. estregar. Pentru semantismul din rom., trebuie să se pornească de la sensul primitiv al lui trῑcae "contrarietate, neplăcere", trῑcāri "a face dificultăţi", de unde extrῑcāre "a desface (ceea ce rezistă)". După Battisti, V, 3655, it. striccare "a-l durea spatele în urma ostenelii", umbr. strica "a distruge", v. it. stricare, strigare "a desface", a cărui identitate cu cuvîntul romanic nu ridică îndoială, s-ar explica prin longod. strikkan "a închide cu o ţintă"; dar această explicaţie nu poate servi pentru rom., şi nu pare suficientă pt. it. Der. stricăcios, adj. (care strică; coruptibil; dăunător, vătămător); stricăciune, s.f. (daună; corupţie); stricător, adj. (dăunător, nociv).
Trimis de blaurb, 30.01.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • štrica — ךtricà sf. (2) LKAI128(Ktč) žr. štricas …   Dictionary of the Lithuanian Language

  • Strica — 44° 11′ 37″ N 18° 20′ 51″ E / 44.1936, 18.3475 …   Wikipédia en Français

  • Country House Kod Strica — (Иванич Град,Хорватия) Категория отеля: Адрес: Sobočani 12, 10312 Иванич Г …   Каталог отелей

  • Màrija Bı̏strica — ž naselje u Hrvatskom zagorju; najpoznatije katoličko proštenište u Hrvatskoj …   Veliki rječnik hrvatskoga jezika

  • Zlàtār Bı̏strica — ž naselje u Hrvatskom zagorju, u prigorju Ivančice …   Veliki rječnik hrvatskoga jezika

  • bı̏strica — ž 1. {{001f}}gorski potok, brzak 2. {{001f}}jez. knjiž. a. {{001f}}bistra voda b. {{001f}}opisna riječ uz imenicu u značenju »bistra« [rakija ∼] 3. {{001f}}razg. domaća krupna šljiva …   Veliki rječnik hrvatskoga jezika

  • stricture — stric·ture || strɪktʃə(r) n. something which restricts; censure, criticism; abnormal narrowing of a body duct or passage (Pathology) …   English contemporary dictionary

  • strictures — stric·ture || strɪktʃə(r) n. something which restricts; censure, criticism; abnormal narrowing of a body duct or passage (Pathology) …   English contemporary dictionary

  • stricat — STRICÁT1 s.n. Faptul de a (se) strica. – v. strica. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  STRICÁT2, Ă, stricaţi, – te, adj. 1. (Despre obiecte, unelte, mecanisme) Care nu mai poate fi folosit, fiind defect, deteriorat. 2. (Despre… …   Dicționar Român

  • avaria — AVARIÁ, avariez, vb. I. tranz. şi refl. A face să sufere sau a suferi o avarie; a (se) strica, a (se) deteriora. [pr.: ri a] – Din fr. avarier. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  AVARIÁ vb. a (se) deteriora, a (se) strica. (Nava s …   Dicționar Român