stricăcios

stricăcios
STRICĂCIÓS, -OÁSĂ, stricăcioşi, -oase, adj. Dăunător, vătămător. – Strica + suf. -ăcios.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

STRICĂCIÓS adj. v. alterabil, dăunător, efe-mer, negativ, nociv, păgubitor, periculos, pieritor, prejudiciabil, primejdios, rău, schimbător, stricător, temporar, tre-cător, vătămător, vremelnic.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

stricăciós adj. m., pl. stricăcióşi; f. sg. stricăcioásă, pl. stricăcioáse
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

STRICĂCI//ÓS stricăciosoásă (stricăciosóşi, stricăciosoáse) 1) Care se strică uşor. 2) v. STRICĂTOR. /a (se) strica + suf. stricăciosăcios
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • alterabil — ALTERÁBIL, Ă, alterabili, e, adj. (Despre alimente, produse etc.) Care se alterează (1) uşor. – După fr. altérable. Trimis de ana zecheru, 06.01.2003. Sursa: DEX 98  Alterabil ≠ inalterabil, nealterabil Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • dăunător — DĂUNĂTÓR, OÁRE, dăunători, oare, adj. Care dăunează; păgubitor, dăunos. ♦ (Substantivat. m.) Fiinţă care atacă plante sau animale ori produse vegetale sau animale, provocând pagube. [pr.: dă u ] – Dăuna + suf. ător. Trimis de ionel bufu,… …   Dicționar Român

  • strica — STRICÁ, stric, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) transforma din bun în rău; a (se) deteriora, a (se) degrada; a (se) defecta. ♢ expr. (refl.) A se strica căruţa în mijlocul drumului = a întâmpina piedici, a avea neplăceri când eşti încă departe de …   Dicționar Român

  • stricător — STRICĂTÓR, OÁRE, stricători, oare, adj. 1. Care provoacă sau poate să provoace stricăciuni; dăunător, vătămător, păgubitor. 2. Care corupe, perverteşte. – Strica + suf. ător. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  STRICĂTÓR adj. dăunător …   Dicționar Român

  • temporar — TEMPORÁR, Ă, temporari, e, adj. Care e de scurtă durată, care nu durează decât un anumit timp; vremelnic, trecător, provizoriu. ♢ Care exercită o activitate un timp limitat. – Din fr. temporaire, lat. temporarius. Trimis de claudia, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • trecător — TRECĂTÓR, OÁRE, trecători, oare, adj., subst. I. adj. 1. Care trece repede, care nu durează mult; temporar. 2. Care trece printr un loc fără a se opri multă vreme, care este în trecere pe undeva. II. s.m. şi f. Pieton. ♦ Drumeţ, călător. III. s.f …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”