strigare

strigare
STRIGÁRE, strigări, s.f. Acţiunea de a striga şi rezultatul ei. I. Strigăt (1), răcnet, ţipăt. II. 1. Exprimare în cuvinte a unui sentiment puternic. ♢ loc. adv. (Rar) Cu strigări (înalte) = cu voce tare, cu accente puternice. ♦ Zgomot, larmă de voci; vociferare (de aclamaţie sau de ameninţare). 2. Tânguire, văicăreală cu voce tare; vaiet. 3. Cerere, reclamaţie făcută cu voce puternică; protest. 4. Imputare, reproş, dojană. 5. Înştiinţare cu voce tare, vestire. 6. Chemare (în ajutor, la luptă etc.). – v. striga.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

STRIGÁRE s. v. apel, balamuc, chiuit, chiuitură, exclamare, exclamaţie, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, răcnet, scandal, strigăt, strigătură, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, ţipăt, urlet, vacarm, vuiet, zarvă, zbierătură, zbieret, zgomot.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

strigáre s. f., g.-d. art. strigării; pl. strigări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • strigare — v. tr. [lat. extrīcare, der. di tricae arum intrighi , col pref. ex  ] (io strigo, tu strighi, ecc.), non com. [sciogliere qualcosa di intricato e confuso, anche fig.: s. i capelli ; s. una faccenda complicata ] ▶◀ dipanare, districare,… …   Enciclopedia Italiana

  • strigare — stri·gà·re v.tr. BU districare, sbrogliare, dipanare; anche fig. {{line}} {{/line}} VARIANTI: 1stricare. DATA: av. 1311. ETIMO: lat. extrīcāre, comp. di ex fuori, da e tricae, nom. pl., intrighi …   Dizionario italiano

  • strigare — v. tr. (lett.) districare, dipanare, sbrogliare, sciogliere, sgrovigliare, sviluppare CONTR. aggrovigliare, intricare, ingarbugliare, avviluppare …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • STRIGA — castrense vocabulum, in qua equi ordine dispositi renebantur in castris. Imo et milites per strigam sub papilionibus terendisse, Hyginus docet Gromaticô de Castrametatione. Etat enim Striga spatium in castris longum pedes 120. latum pedes 60.… …   Hofmann J. Lexicon universale

  • apel — APÉL, apeluri, s.n. 1. Citire cu glas tare a numelor unor persoane dintr un colectiv, spre a verifica prezenţa lor într un anumit loc. 2. Chemare scrisă sau orală adresată maselor, unei colectivităţi etc. 3. Cerere, rugăminte. ♢ loc. vb. A face… …   Dicționar Român

  • striga — STRIGÁ, strig, vb. I. I. intranz. 1. A scoate sunete puternice, ţipete; a răcni. ♦ A semnaliza ceva prin ţipete; a cere ajutor prin ţipete. 2. (Despre animale şi păsări) A scoate sunete sau zgomote caracteristice speciei. II. 1. tranz. A spune, a …   Dicționar Român

  • strigăt — STRÍGĂT, strigăte, s.n. 1. Cuvânt, şir de sunete emise de cineva cu voce ridicată; ţipăt, strigare. ♦ Invocare. 2. Anunţare, semnalizare (cu voce puternică); comandă. 3. Sunet, şir de sunete sau zgomot caracteristic scos de un animal sau de o… …   Dicționar Român

  • sbrogliare — [der. di imbrogliare, per sostituzione del pref. s (nel sign. 1) a in 1] (io sbròglio, ecc.). ■ v. tr. 1. [districare ciò che è arruffato, aggrovigliato e sim.: s. un nodo, la matassa ] ▶◀ dipanare, districare, sciogliere, sgrovigliare, (non… …   Enciclopedia Italiana

  • Aroumain — Armãneascã, Armãneshce, Armâneashti, Armânã. Parlée aux Albanie, Bulgarie, Grèce, Macédoine, Roumanie, Serbie Région Balkans Nombre de locuteurs environ 2,5 million[1] …   Wikipédia en Français

  • Langue aroumaine — Aroumain Aroumain Armãneascã, Armãneshce, Armâneashti, Makedon armânâ Parlée aux Balkans Région Europe du Sud Nombre de locuteurs plus de 3.2 million ?[réf. nécessaire] Classification par famille …   Wikipédia en Français

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”