strună

strună
STRÚNĂ, strune, s.f. 1. Fir elastic confecţionat din metal, din intestine de animale etc. care se întinde pe unele instrumente muzicale şi produce, prin vibrare, sunete; coardă. ♢ expr. A cânta (sau a bate) cuiva în strună (sau în struna cuiva) = a fi de aceeaşi părere cu cineva pentru a-i câştiga simpatia, favoarea; a linguşi pe cineva. 2. Sfoară bine întinsă, făcută din fire elastice şi răsucite, destinată să ţină întinsă pânza ferăstrăului. ♢ expr. (Adverbial) A merge strună = a merge foarte bine. ♦ Fir plastic sau metalic de care se leagă cârligul unei unelte de pescuit. 3. Parte a frâului care înconjură bărbia calului şi se prinde de cele două capete ale zăbalei. ♢ expr. A ţine (pe cineva) în strună = a înfrâna, a ţine din scurt (pe cineva). 4. Compus : struna-cocoşului = numele a două plante erbacee cu frunzele ovale şi flori albe (Cerastium). – Din sl. struna.
Trimis de LauraGellner, 15.06.2004. Sursa: DEX '98

STRÚNĂ s. 1. v. coardă. 2. (tehn.) coardă, sfoară. (strună ferăstrăului.) 3. v. cordar. 4. zăbăluţă. (strună la zăbala căpăstrului.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

STRÚNĂ s. v. coardă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

strúnă s. f., g.-d. art. strúnei; pl. strúne
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

STRÚN//Ă strunăe f. 1) pop. Fir elastic, flexibil, care, fiind fixat la instrumentele muzicale (vioară, pian etc.), produce oscilaţii acustice; coardă. ♢ A zice din strună a cânta la vioară (sau la cobză). A cânta cuiva în strună (sau în strunăa cuiva) a susţine pe cineva în acţiunile lui; a ţine hangul. A o întoarce pe altă strună a) a-şi schimba atitudinea faţă de cineva, devenind mai sever; b) a schimba vorba; c) a-şi schimba părerea. Treaba merge (sau lucrurile merg) strună treaba (sau lucrurile) se desfăşoară foarte bine. 2) Parte a frâului care trece pe sub bărbia calului. ♢ A ţine pe cineva în strună a înfrâna pornirile cuiva; a ţine din scurt pe cineva. /<sl. struna
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

strúnă, strúne, s.f. (reg.) 1. panariţiu. 2. bătătură (în talpă). 3. cicatrice rămasă după vaccinare. 4. nume de boală (la oameni).
Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR

strúnă (-ne), s.f.1. Coardă. – 2. Botar, zăbăluţă. – 3. Flictenă. sl. (bg., sb.) struna (Cihac, II, 377; Miklosich, Slaw. Elem., 46; Conev 73). – Der. struni (var. înstruni), vb. (a întinde o coardă; a întinde pînza ferăstrăului de mînă; a acorda un instrument de coarde; a întinde arcul; a înfrîna calul; a subjuga, a înfrîna); struneală, s.f. (pană, strunire).
Trimis de blaurb, 02.02.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

См. также в других словарях:

  • struna — strȕna ž <G mn strȗnā> DEFINICIJA 1. elastična nit prvotno od životinjskog crijeva, kasnije od metala i umjetnih vlakana koja, nategnuta na glazbeni instrument, titranjem proizvodi zvuk 2. dlaka iz konjskog repa ili grive FRAZEOLOGIJA biti… …   Hrvatski jezični portal

  • struna — {{/stl 13}}{{stl 8}}rz. ż Ia, CMc. strunanie {{/stl 8}}{{stl 20}} {{/stl 20}}{{stl 12}}1. {{/stl 12}}{{stl 7}} element niektórych instrumentów muzycznych sporządzany z jelit zwierzęcych, z jedwabiu, stali, przypominający nić; odpowiednio… …   Langenscheidt Polski wyjaśnień

  • strūna — 2 ×strūnà sf. (2) NdŽ, Prn, Krš, (4) NdŽ, Lš, Drsk; KBII81, KŽ, strunà Rtr žr. 2 striūna: 1. R, R325, MŽ435, Sut, I, N, M Strūna atšoko MŽ. O Jokūbs, strūnàs įtempdams, čirškino smuiką K.Donel. Ėmė ir nutrūko nuo mano skripkos strūnà Smn.… …   Dictionary of the Lithuanian Language

  • strúna — e ž (ú) 1. svilena, kovinska, plastična nit pri nekaterih glasbilih: struna brni, se trese; struna poči, se pretrga; napeti, uglasiti strune; vleči z lokom po strunah; razglašena struna; strune harfe, kitare; biti napet kot struna; cesta, ravna… …   Slovar slovenskega knjižnega jezika

  • struna — ż IV, CMs. strunie; lm D. strun «sprężysta nić wykonana z jelit zwierzęcych, metalu, jedwabiu lub nylonu, odpowiednio naciągnięta, stanowiąca źródło dźwięku w niektórych instrumentach muzycznych» Stalowa, barania struna. Struna fortepianu,… …   Słownik języka polskiego

  • struna — 1. Trafić, utrafić, uderzyć itp. w czyjąś czułą strunę; potrącić, poruszyć w kimś jakąś strunę «poruszyć sprawy, na które ktoś jest wrażliwy»: Poruszyłeś swym listem czułą strunę w mej duszy (...). Przekrój 21/2001. Ona chce naprawiać to, co jest …   Słownik frazeologiczny

  • Struna — Sp Strūnà õs Ap Струна/Struna baltarusiškai (gudiškai), rusiškai L u. Lietuvoje ir V Baltarusijoje …   Pasaulio vietovardžiai. Internetinė duomenų bazė

  • Strūna — Sp Strūnà õs Ap Струна/Struna baltarusiškai (gudiškai), rusiškai L u. Lietuvoje ir V Baltarusijoje …   Pasaulio vietovardžiai. Internetinė duomenų bazė

  • strūna — 1 strūnà sf. (4,2) NdŽ, FrnW 1. KŽ, Žr drožtuvas, kaišena: Ir taip jų grąžtai, kaltai, strūnos, skaptai, skrytulės, kirviai, skliutai yra pačių dirbti S.Dauk. 2. NdŽ karstas: Tam žmogeliu ir strūną negražią nupirko Ūd. Oi aš pirksiu savo… …   Dictionary of the Lithuanian Language

  • strúnã — s. f., g. d. art. strúnei; pl. strúne …   Romanian orthography


Поделиться ссылкой на выделенное

Прямая ссылка:
Нажмите правой клавишей мыши и выберите «Копировать ссылку»