străbun

străbun
STRĂBÚN, -Ă, străbuni, -e, adj. s.m. şi f. 1. adj. Strămoşesc; străvechi. 2. s.m. şi f. Tatăl ori mama bunicului sau al bunicii, în raport cu strănepoţii lor; străbunic (1), răzbunic, strămoş (2). 3. s.m. şi f. Strămoş (1). – Stră- + bun.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

STRĂBÚN adj., s. 1. adj. părintesc, strămoşesc, (înv.) străbunesc. (Să ne apărăm moşia străbun.) 2. s. pl. părinţi (pl.), strămoşi (pl.). (Datină rămasă de la străbun.) 3. s. străbunic, strămoş, (înv.) protopă-rinte. (E un străbun de-al meu.) 4. adj. străvechi, (înv.) străbunesc. (Datină străbun.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

străbún adj. m., s. m., pl. străbúni; f. sg. străbúnă, pl. străbúne
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

STRĂBÚN1 străbună (străbuni, străbune) şi substantival (despre persoane) Care aparţine generaţiilor precedente; privitor la generaţiile precedente; din vremuri foarte îndepărtate; strămoşesc; străvechi. Glie străbună. /stră- + bun
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • strãbún — adj. m., s. m., pl. strãbúni; f. sg. strãbúnã, pl. strãbúne …   Romanian orthography

  • strămoş — STRĂMÓŞ, OÁŞĂ, strămoşi, oase, s.m. şi f. 1. Persoană care a trăit cu câteva generaţii înaintea cuiva şi care aparţine aceleiaşi familii; (la m. pl.) generaţii anterioare, înaintaşi care au trăit într o epocă îndepărtată; străbun (3), străbunic… …   Dicționar Român

  • strămoşesc — STRĂMOŞÉSC, EÁSCĂ, strămoşeşti, adj. Care aparţine strămoşilor, privitor la strămoşi; moştenit de la strămoşi; ancestral, străvechi, străbun, străbunesc. – Strămoş + suf. esc. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  STRĂMOŞÉSC adj. 1 …   Dicționar Român

  • bun — BUN, Ă, (I VIII) buni, e, adj., s.m. şi f., (IX) bunuri, s.n., (X) adv. I. adj. Care are calităţi. 1. Care face în mod obişnuit bine altora, care se poartă bine cu alţii; binevoitor. ♢ expr. Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = oricum ar fi.… …   Dicționar Român

  • străbunesc — STRĂBUNÉSC, EÁSCĂ, străbuneşti, adj. (Rar) Strămoşesc; străvechi. – Străbun + suf. esc. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  STRĂBUNÉSC adj. v. părintesc, străbun, strămoşesc, străvechi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • străbunic — STRĂBUNÍC, Ă, străbunici, ce, s.m. şi f. 1. Străbun (2). 2. Strămoş (1). – Stră + bunic. Trimis de LauraGellner, 07.04.2009. Sursa: DEX 98  STRĂBUNÍC s. 1. străbun, strămoş, (înv.) proto părinte. (Datini de la străbunicii noştri.) 2. răzbunic,… …   Dicționar Român

  • străvechi — STRĂVÉCHI, E, străvechi, adj. 1. Care datează de foarte multă vreme; foarte vechi. ♦ (Prin exagerare sau glumeţ) Vechi, uzat. 2. Care datează din epocile vechi sau primitive ale omenirii, care aparţine antichităţii sau preistoriei. – Stră + vechi …   Dicționar Român

  • ascendent — ASCENDÉNT, Ă, ascendenţi, te, adj., subst. 1. adj. Care urcă, suitor. ♢ Linie ascendentă = linie genealogică ce suie de la fiu la părinţi, de la nepoţi la bunici etc. ♦ (fig.) Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu… …   Dicționar Român

  • bunic — BUNÍC, bunici, s.m. 1. Tatăl tatălui meu sau al mamei; bun (VIII), bunel, bât. 2. (La pl.) Părinţii părinţilor; p. ext. strămoşi. 3. (reg.) Termen cu care se adresează cineva unui om bătrân. – Bun + suf. ic. Trimis de valeriu, 02.10.2008. Sursa:… …   Dicționar Român

  • bătrânesc — BĂTRÂNÉSC, EÁSCĂ, bătrâneşti, adj. Caracteristic bătrânilor, potrivit pentru bătrâni. ♦ Rămas de la (sau din) bătrâni; de demult. ♢ Cântec bătrânesc = baladă populară. Vorbă bătrânească = zicătoare, proverb. – Bătrân + suf. esc. Trimis de paula,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”