strădanie

strădanie
STRĂDÁNIE, strădanii, s.f. Silinţă, efort stăruitor depus de cineva pentru a realiza ceva; străduinţă, străduială. – Din sl. stradanije.
Trimis de LauraGellner, 27.07.2004. Sursa: DEX '98

STRĂDÁNIE s. 1. caznă, chin, efort, forţare, muncă, osteneală, sforţare, silinţă, străduinţă, trudă, zbatere, (livr.) travaliu, (rar) străduială, străduire, (pop.) canoneală, (reg.) ştrapaţ, (prin Munt.) morânceală, (Mold. şi Transilv.) zoală, (înv.) căznire, nevoinţă, osteninţă, sforţă, stră-dănuinţă, strădănuire. (strădanie lui a fost încununată de succes.) 2. efort, încercare, osteneală, sforţare, silinţă, străduinţă. (Toate strădanieiile lui au fost zadarnice.) 3. v. perseverenţă. 4. v. hărnicie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

STRĂDÁNIE s. v. calvar, canon, caznă, chin, durere, martiraj, martiriu, mucenicie, patimă, schingiuire, schingiuit, suferinţă, supliciu, tortură.
Trimis de siveco, 17.01.2008. Sursa: Sinonime

strădánie s. f. (sil. -ni-e), art. strădánia (sil. -ni-a), g.-d. art. strădániei; pl. strădánii, art. strădániile (sil. -ni-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

STRĂDÁNI//E strădaniei f. Efort (fizic sau intelectual) depus în realizarea unui lucru sau în atingerea unui scop; silinţă; sârguinţă; străduinţă; asiduitate. [G.-D. strădaniei; Sil. -ni-e] /<sl. stradanije
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

strădánie (-ii), s.f. – 1. (înv.) Chin, suferinţă, calvar. – 2. Efort, silinţă. sl. stradanije (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 371). – Der. strădalnic, adj. (laborios, activ, harnic), din sl. stradilinu "care îndură", cu suf. -nic (după Tiktin şi Candrea, dintr-un sl. *stradaniniku); strădănui, vb. refl. (Mold., a se căzni, a se strădui); strădui, vb. refl. (a îndura, a suferi; a se forţa, a se căzni), cf. sl. stradati "a îndura"; străduinţă, s.f. (efort); străduitor, adj. (sîrguincios, silitor).
Trimis de blaurb, 27.01.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • strãdánie — s. f. (sil. ni e), art. strãdánia (sil. ni a), g. d. art. strãdániei; pl. strãdánii, art. strãdániile (sil. ni i ) …   Romanian orthography

  • osteneală — OSTENEÁLĂ, osteneli, s.f. (înv. şi pop.) 1. Starea celui ostenit; oboseală; istovire, extenuare. ♢ expr. (A fi) rupt (sau frânt) de osteneală = (a fi) peste măsură de obosit, de istovit. 2. Muncă grea, obositoare, extenuantă; efort, trudă,… …   Dicționar Român

  • silinţă — SILÍNŢĂ, silinţe, s.f. Stăruinţă îndelungată, osteneală pentru a executa bine ceva, pentru a atinge un scop; efort susţinut în muncă sau la învăţătură; sârguinţă, străduinţă, strădanie, râvnă, zel. ♢ loc. vb. A şi da silinţa (sau toată silinţa… …   Dicționar Român

  • efort — EFÓRT, eforturi, s.n. 1. Încordare voluntară a puterilor fizice sau psihice ale organismului în vederea realizării unui randament superior celui obişnuit; strădanie, străduinţă. 2. (fiz.) Rezultantă a forţelor interioare dintr o secţiune a unui… …   Dicționar Român

  • sforţare — SFORŢÁRE, sforţări, s.f. Acţiunea de a se sforţa şi rezultatul ei; opintire, efort, strădanie. – v. sforţa. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SFORŢÁRE s. 1. v. opinteală. 2. v. strădanie. 3. efort, încercare, osteneală, silinţă …   Dicționar Român

  • străduinţă — STRĂDUÍNŢĂ, străduinţe, s.f. (Rar) Strădanie. – Strădui + suf. inţă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  STRĂDUÍNŢĂ s. 1. v. strădanie. 2. efort, încercare, osteneală, sforţare, silinţă, strădanie. (Toate străduinţăele lui au fost …   Dicționar Român

  • caznă — CÁZNĂ, cazne, s.f. 1. Tortură, supliciu, chin. 2. Asuprire, împilare, nedreptate. 3. Străduinţă, osteneală, trudă. – Din sl. kaznĩ pedeapsă . Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CÁZNĂ s. 1. v. tortură. 2. v. strădanie. Trimis de siveco …   Dicționar Român

  • muncă — MÚNCĂ, munci, s.f. 1. Activitate conştientă (specifică omului) îndreptată spre un anumit scop, în procesul căreia omul efectuează, reglementează şi controlează prin acţiunea sa schimbul de materii dintre el şi natură pentru satisfacerea… …   Dicționar Român

  • străduială — STRĂDUIÁLĂ, străduieli, s.f. (Rar) Strădanie. – Strădui + suf. eală. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  STRĂDUIÁLĂ s. v. caznă, chin, efort, forţare, muncă, osteneală, sforţare, silintă, strădanie, străduinţă, trudă, zbatere.… …   Dicționar Român

  • trudă — TRÚDĂ, trude, s.f. (pop.) 1. Efort fizic sau intelectual deosebit; muncă grea, istovitoare; oboseală, osteneală. ♢ loc. adv. Cu trudă = din greu, cu mare efort. ♦ Rodul, rezultatul concret al ostenelii cuiva; agoniseală, folos, câştig. 2. Chin,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”