- strănut
- STRĂNÚT, strănuturi, s.n. Strănutat. – Din strănuta (derivat regresiv).Trimis de LauraGellner, 07.10.2008. Sursa: DEX '98STRĂNÚT s. strănutare, strănutat, (rar) strănutătură, (prin Munt. şi Olt.) străfig, (prin Olt.) străfigat.Trimis de siveco, 07.10.2008. Sursa: Sinonimestrănút s. n., pl. strănúturiTrimis de siveco, 07.10.2008. Sursa: Dicţionar ortograficSTRĂNÚT strănuturi n. Zgomot spontan (răsunător), scurt şi brusc, produs de cineva, când strănută. /v. a strănutaTrimis de siveco, 07.10.2008. Sursa: NODEXstrănút, strănútă, adj., s.m. şi f. (înv. şi pop.) (cal) cu o pată albă pe nas sau pe bot.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DARstrănút (-tă), adj. – Cu o pată albă pe nas sau pe bot. – var. stărnut, strenut. Origine incertă. După Tiktin şi Candrea, din a strănuta "e elimina cu zgomot aerul din plămîni pe nas şi pe gură", dar legătura lor semantică nu este clară. Ar putea fi pus în legătură cu sl. sruna "căprior", cf. bg. sărna, sb. srna "căprior" (Densusianu, GS, I, 348 şi VII, 279; Rosetti, II, 82); deşi destul de greu cu got. stairno › germ. Stern "stea" (Gamillscheg, rom. germ., II, 254; Puşcariu, Lr., 273). După Skok, ZRPh., L, 272, cf. REW 8242N, din lat. stella, cu infixul r, ca bol. strela, sp. estrella.Trimis de blaurb, 28.01.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
См. также в других словарях:
strănuta — STRĂNUTÁ, strănút, vb. I. intranz. (Despre oameni şi unele animale) A elimina cu zgomot, pe nas sau pe gură, aerul din plămâni, printr o mişcare bruscă şi involuntară a muşchilor expiratori. ♢ Praf de strănutat = substanţă medicamentoasă iritantă … Dicționar Român
strănutat — STRĂNUTÁT s.n. Acţiunea de a strănuta şi rezultatul ei; zgomot produs de cel care strănută; strănut, strănutare. – v. strănuta. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STRĂNUTÁT s. v. strănut. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
străfig — STRĂFÍG s. v. strănut, strănutare, strănutat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime străfíg, străfíguri, s.n. (reg.) 1. strănut. 2. astm (la cai). Trimis de blaurb, 18.01.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
hapciu — HAPCIÚ interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de strănut. – Onomatopee. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 hapciú/hapcíu interj. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic HAPCÍU interj. (se foloseşte pentru a reda… … Dicționar Român
străfigat — STRĂFIGÁT s. v. strănut, strănutare, stră nutat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime străfigát2, străfigátă, adj. (reg.; despre cai) care are o pată albă pe una sau pe amândouă nările. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR … Dicționar Român
strănutare — STRĂNUTÁRE, strănutări, s.f. Strănutat. – v. strănuta. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STRĂNUTÁRE s. v. strănut. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime strănutáre s. f., g. d. art. strănutării; … Dicționar Român
strănutătură — STRĂNUTĂTÚRĂ s. v. strănut, strănutare, strănutat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
