strănut

strănut
STRĂNÚT, strănuturi, s.n. Strănutat. – Din strănuta (derivat regresiv).
Trimis de LauraGellner, 07.10.2008. Sursa: DEX '98

STRĂNÚT s. strănutare, strănutat, (rar) strănutătură, (prin Munt. şi Olt.) străfig, (prin Olt.) străfigat.
Trimis de siveco, 07.10.2008. Sursa: Sinonime

strănút s. n., pl. strănúturi
Trimis de siveco, 07.10.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

STRĂNÚT strănuturi n. Zgomot spontan (răsunător), scurt şi brusc, produs de cineva, când strănută. /v. a strănuta
Trimis de siveco, 07.10.2008. Sursa: NODEX

strănút, strănútă, adj., s.m. şi f. (înv. şi pop.) (cal) cu o pată albă pe nas sau pe bot.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR

strănút (-tă), adj. – Cu o pată albă pe nas sau pe bot.var. stărnut, strenut. Origine incertă. După Tiktin şi Candrea, din a strănuta "e elimina cu zgomot aerul din plămîni pe nas şi pe gură", dar legătura lor semantică nu este clară. Ar putea fi pus în legătură cu sl. sruna "căprior", cf. bg. sărna, sb. srna "căprior" (Densusianu, GS, I, 348 şi VII, 279; Rosetti, II, 82); deşi destul de greu cu got. stairnogerm. Stern "stea" (Gamillscheg, rom. germ., II, 254; Puşcariu, Lr., 273). După Skok, ZRPh., L, 272, cf. REW 8242N, din lat. stella, cu infixul r, ca bol. strela, sp. estrella.
Trimis de blaurb, 28.01.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

См. также в других словарях:

  • strănuta — STRĂNUTÁ, strănút, vb. I. intranz. (Despre oameni şi unele animale) A elimina cu zgomot, pe nas sau pe gură, aerul din plămâni, printr o mişcare bruscă şi involuntară a muşchilor expiratori. ♢ Praf de strănutat = substanţă medicamentoasă iritantă …   Dicționar Român

  • strănutat — STRĂNUTÁT s.n. Acţiunea de a strănuta şi rezultatul ei; zgomot produs de cel care strănută; strănut, strănutare. – v. strănuta. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  STRĂNUTÁT s. v. strănut. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • străfig — STRĂFÍG s. v. strănut, strănutare, strănutat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  străfíg, străfíguri, s.n. (reg.) 1. strănut. 2. astm (la cai). Trimis de blaurb, 18.01.2007. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • hapciu — HAPCIÚ interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de strănut. – Onomatopee. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  hapciú/hapcíu interj. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  HAPCÍU interj. (se foloseşte pentru a reda… …   Dicționar Român

  • străfigat — STRĂFIGÁT s. v. strănut, strănutare, stră nutat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  străfigát2, străfigátă, adj. (reg.; despre cai) care are o pată albă pe una sau pe amândouă nările. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • strănutare — STRĂNUTÁRE, strănutări, s.f. Strănutat. – v. strănuta. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  STRĂNUTÁRE s. v. strănut. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  strănutáre s. f., g. d. art. strănutării; …   Dicționar Român

  • strănutătură — STRĂNUTĂTÚRĂ s. v. strănut, strănutare, strănutat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român


Поделиться ссылкой на выделенное

Прямая ссылка:
Нажмите правой клавишей мыши и выберите «Копировать ссылку»