stupid

STUPÍD, -Ă, stupizi, -de, adj. 1. (Adesea adverbial) Lipsit de sens, de raţiune, de conţinut; absurd. 2. (Despre oameni) Lipsit de inteligenţă, greoi la minte; nătâng, mărginit; (despre manifestări ale oamenilor) care dovedeşte, trădează lipsă de inteligenţă. – Din fr. stupide, lat. stupidus.

Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98



STUPÍD adj., s., adv. 1. adj. v. absurd. 2. adj., s. v. prost. 3. adj. v. prostesc. 4. adj. idiot, tâmpit. (O glumă stupid.) 5. adv. v. prosteşte.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



stupíd adj. m., pl. stupízi; f. sg. stupídă, pl. stupíde

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



STUPÍ//D stupiddă (stupidzi, stupidde) 1) Care este lipsit de logică; fără rost; absurd; inept; alogic; aberant. Moarte stupiddă. 2) şi substantival (despre persoane şi despre manifestările lor) Care denotă lipsă de inteligenţă; neghiob; tâmp; nerod; netot; nătărău; prost; tont; năuc. /<fr. stupide, lat. stupidus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



STUPÍD, -Ă adj. 1. (Adesea adv.) Lipsit de sens, de raţiune; absurd. 2. (Despre oameni) Idiot, prost, mărginit, tâmpit. [cf. fr. stupide, lat. stupidus].

Trimis de LauraGellner, 15.05.2007. Sursa: DN



STUPÍD, -Ă adj. 1. (şi adv.) lipsit de sens, de raţiune; absurd. 2. (despre oameni) care denotă lipsă de inteligenţă; idiot, prost, mărginit, nătâng. (< fr. stupide, lat. stupidus)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN