acustic

ACÚSTIC, -Ă, acustici, -ce, adj., s.f. I. adj. Care emite, transmite sau recepţionează sunete, care aparţine acusticii (II 1), privitor la acustică. ♢ Nervi acustici = a opta pereche de nervi cranieni. Tub acustic = tub lung care serveşte la transmiterea vocii pe nave, în puţuri minere etc. Cornet acustic = dispozitiv cu ajutorul căruia se recepţionează sunete şi se înlesneşte perceperea lor. II. s.f. 1. Parte a fizicii care se ocupă cu studiul producerii, propagării şi recepţionării sunetelor. ♢ Acustică arhitecturală = ramură a acusticii care studiază fenomenele legate de propagarea undelor acustice în încăperi. 2. Calitatea de a înlesni o (bună) audiţie. – Din fr. acoustique.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



acústic adj. m., pl. acústici; f. sg. acústică, pl. acústice

Trimis de siveco, 13.07.2006. Sursa: Dicţionar ortografic



ACÚSTIC acústică (acústici, acústice) 1) Care ţine de acustică; privitor la acustică. 2) Care emite, propagă sau recepţionează sunete. Aparat acustic. /<fr. acoustique

Trimis de siveco, 03.09.2007. Sursa: NODEX



ACÚSTIC, -Ă adj. Referitor la acustică; care emite, transmite sau recepţionează sunete. ♢ Cornet acustic = pâlnie care întăreşte sunetele, folosită de cel cu auzul slab. [< fr. acoustique, cf. it. acustico < gr. akoustikos – relativ la sunet].

Trimis de LauraGellner, 21.02.2006. Sursa: DN



ACÚSTIC, -Ă I. adj. referitor la acustică. II. s. f. 1. ramură a fizicii care studiază natura şi proprietăţile sunetelor. 2. disciplină muzicală care studiază sunetele şi legile perceperii lor. 3. calitate a audiţiei sunetelor într-o încăpere. (< fr. acoustique)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN