stătuleţ


stătuleţ
STĂTULÉŢ, stătuleţe, s.n. Diminutiv al lui stat1. – Stat1 + suf. -uleţ.
Trimis de Valery, 20.05.2004. Sursa: DEX '98

stătuléţ s. n., pl. stăluléţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.