stătut


stătut
STĂTÚT, -Ă, stătuţi, -te, adj. 1. Care nu mai este proaspăt (şi a căpătat un miros, un gust sau un aspect neplăcut caracteristic); clocit; (despre aer) închis, stricat, viciat. ♦ fig. (Despre oameni, mai ales despre persoane necăsătorite) Înaintat în vârstă. 2. (înv.) Istovit, vlăguit. – v. sta.
Trimis de Valery, 21.05.2004. Sursa: DEX '98

Stătut ≠ proaspăt
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

STĂTÚT adj. 1. v. clocit. 2. v. poluat.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

STĂTÚT adj. v. epuizat, extenuat, frânt, istovit, prăpădit, rupt, secat, secătuit, sfârşit, sleit, stors, trudit, vlăguit, zdrobit.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

stătút adj. m., pl. stătúţi; f. sg. stătútă, pl. stătúte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

STĂTÚ//T stătuttă (stătutţi, stătutte) 1) (despre apă, aer etc.) Care stă neîmprospătat de mult timp, căpătând aspect sau miros greu; neschimbat demult; închis. 2) (despre alimente) Care nu mai este proaspăt; vechi. 3) fig. (despre persoane necăsătorite) Care este trecut de vârsta căsătoriei; care este înaintat în vârstă, dar necăsătorit încă. /v. a sta
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

stătút, stătúte, s.n. 1. (înv.) rămânere, stare, şedere, stat. 2. (reg.) locuinţă, gospodărie. 3. (înv.) adăpost pentru vite. 4. (reg.; la pl.) pietre care delimitează terenul la jocul cu mingea. 5. (înv.) existenţă. 6. (reg.) statură, înălţime.
Trimis de blaurb, 15.01.2007. Sursa: DAR

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • Statut — Statut …   Deutsch Wörterbuch

  • statut — [ staty ] n. m. • v. 1250; bas lat. statutum, de statuere → statuer 1 ♦ Dr. Vx Ce qui a été statué; décision juridique. 2 ♦ (1835) Mod. Ensemble des lois qui concernent l état et la capacité d une personne (statut personnel), les biens… …   Encyclopédie Universelle

  • statut — STATÚT, statute, s.n. 1. Act sau ansamblu de dispoziţii cu caracter oficial, prin care se reglementează scopul, structura şi modul de funcţionare al unei organizaţii, societăţi, asociaţii etc.; p. gener. lege, regulament. ♢ (jur.) Statut personal …   Dicționar Român

  • Statut — Sn Satzung, Festgesetztes erw. fach. (14. Jh.) Entlehnung. Entlehnt aus l. statūtum, dem substantivierten PPP. von l. statuere hinstellen, festsetzen , zu l. sistere (statum) hinstellen, hinbringen , zu l. stāre stehen . Unmittelbar aus dem Verb… …   Etymologisches Wörterbuch der deutschen sprache

  • štatut — štàtūt m <G štatúta> DEFINICIJA reg. statut, v. ETIMOLOGIJA njem. Statut ← lat. statutum …   Hrvatski jezični portal

  • statut — {{/stl 13}}{{stl 8}}rz. mnż I, D. u, Mc. statutucie {{/stl 8}}{{stl 7}} zbiór przepisów dotyczących organizacji, zakresu i sposobu działania osoby prawnej, np. spółki, instytucji : {{/stl 7}}{{stl 10}}Statut związku zawodowego, partii.… …   Langenscheidt Polski wyjaśnień

  • Statut — Statut,das:⇨Satzung(1) Statut 1.→Regel 2.→Satzung …   Das Wörterbuch der Synonyme

  • statut — stàtūt m <G statúta> DEFINICIJA pravn. 1. zbirka pravila i propisa o uređenju neke organizacije ili društva; propisnik 2. pol. pravilnik političke ili društvene organizacije [stranački statut] 3. pov. osnovni pravni akt grada u srednjem… …   Hrvatski jezični portal

  • statut — Statut. s. m. Regle establie pour la conduite d une Compagnie, soit Laïque, soit Ecclesiastique. Les statuts des Chevaliers de Malte. les statuts des Chevaliers du S. Esprit, les statuts d une Confrerie. les Statuts de l Académie Françoise. il y… …   Dictionnaire de l'Académie française

  • Statut — Statūt (lat.), Stiftungs , Grundgesetz, Satzungen von Gesellschaften, hochgestellten Familien etc. Statutenkollision, s. Kollision. Statutārisch, was Statuten zufolge gesetzmäßig ist …   Kleines Konversations-Lexikon