subrogare

subrogare
SUBROGÁRE, subrogări, s.f. (jur.) Faptul de a subroga; subrogaţie. – v. subroga.
Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SUBROGÁRE s. (jur.) subrogaţie.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

subrogáre s. f., g.-d. art. subrogării; pl. subrogări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SUBROGÁRE s.f. Acţiunea de a (se) subroga şi rezultatul ei; substituire; subrogaţie. [< subroga].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • subrogare — sub·ro·gà·re v.tr. OB var. → surrogare …   Dizionario italiano

  • subroger — [ sybrɔʒe ] v. tr. <conjug. : 3> • 1355; subroguer 1332; lat. subrogare « proposer un magistrat à la place d un autre » 1 ♦ Vx Mettre à la place de. ⇒ substituer. Jésus Christ « subroge les prêtres en sa place » (Bossuet). 2 ♦ (1690) Mod.… …   Encyclopédie Universelle

  • subroga — SUBROGÁ, subrog, vb. I. tranz. (jur.) A înlocui pe cineva în exercitarea anumitor drepturi sau obligaţii; a înlocui un bun cu altul în cadrul unui patrimoniu, al unor raporturi juridice; a substitui. – Din fr. subroger, lat. subrogare. Trimis de… …   Dicționar Român

  • subrogaţie — SUBROGÁŢIE, subrogaţii, s.f. (jur.) Subrogare. [var.: subrogaţiúne s.f.] – Din fr. subrogation. Trimis de IoanSoleriu, 21.05.2008. Sursa: DEX 98  SUBROGÁŢIE s. v. subrogare. Trimis de siveco, 01.10.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • subrogar — (Del lat. subrogare.) ► verbo transitivo/ pronominal DERECHO Poner a una persona o una cosa en lugar de otra, en una relación jurídica: ■ se subrogó en el contrato de su hermano. SE CONJUGA COMO pagar * * * subrogar (del lat. «subrogāre»; pronunc …   Enciclopedia Universal

  • subrogation — [ sybrɔgasjɔ̃ ] n. f. • 1401; lat. subrogatio ♦ Dr. Substitution d une personne à une autre dans une relation juridique (subrogation personnelle); transmission à une chose des qualités juridiques de celle qu elle remplace dans un patrimoine ou… …   Encyclopédie Universelle

  • surrogare — sur·ro·gà·re v.tr. (io surrògo, sùrrogo) 1a. CO sostituire una sostanza, un prodotto, ecc. con un altro, spec. meno pregiato ma con usi corrispondenti o analoghi: surrogare lo zucchero con un dolcificante 1b. TS burocr. sostituire una persona con …   Dizionario italiano

  • Subrogate — Sub ro*gate, v. t. [L. subrogatus, p. p. of subrogare. See {Surrogate}.] To put in the place of another; to substitute. Barrow. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Surrogate — Sur ro*gate, n. [L. surrogatus, p. p. of surrogare, subrogare, to put in another s place, to substitute; sub under + rogare to ask, ask for a vote, propose a law. See {Rogation}, and cf. {Subrogate}.] 1. A deputy; a delegate; a substitute. [1913… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • subrogate — transitive verb ( gated; gating) Etymology: Middle English, from Latin subrogatus, past participle of subrogare, surrogare more at surrogate Date: 15th century to put in the place of another; especially to substitute (as a second creditor) for… …   New Collegiate Dictionary

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”