substanţă

substanţă
SUBSTÁNŢĂ, substanţe, s.f. 1. Corp (omogen) alcătuit din atomi şi din molecule (formate din aceleaşi elemente) şi care posedă o anumită formă, culoare, miros, gust etc. ♢ Substanţă de contrast = substanţă chimică utilizată la examenele radiologice, opacă la razele Roentgen. 2. (anat.; în sintagmele) Substanţă albă = parte a sistemului nervos central formată din fibrele celulelor nervoase. Substanţă cenuşie = parte a sistemului nervos central formată din corpurile celulelor nervoase. 3. Categorie filozofică care desemnează fie esenţa comună şi stabilă a tuturor lucrurilor, fie ceea ce există de sine stătător. 4. Parte esenţială, principală, constitutivă a unui lucru. ♦ fig. Conţinutul, miezul unui discurs, al unei scrieri etc. ♢ loc. adv. (Rar) În substanţă = pe scurt, în rezumat; în fond. – Din fr. substance.
Trimis de RACAI, 18.11.2008. Sursa: DEX '98

SUBSTÁNŢĂ s. 1. materie, (înv.) trup. (substanţă din care este făcut un corp; o substanţă solidă.) 2. (biol.) substanţă de creştere v. stimulator de creştere. 3. corp. (I-a intrat în ochi o substanţă străină.) 4. esenţă, natură. (substanţă unui fenomen.) 5. (lingv.) semnificant. 6. (mil.) substanţe toxice de luptă = gaze de luptă.
Trimis de siveco, 04.06.2007. Sursa: Sinonime

SUBSTÁNŢĂ s. v. alcătuire, compoziţie, economie, organizare, organizaţie, structură.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

substánţă s. f., g.-d. art. substánţei; (corpuri cu proprietăţi materiale specifice) pl. substánţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SUBSTÁNŢ//Ă substanţăe f. 1) Materie din care sunt formate lucrurile. substanţă lichidă. substanţă gazoasă. substanţă solidă. 2) Esenţă calitativă a materiei, care există prin sine însăşi şi constituie esenţa lucrurilor indiferent de varietatea şi modificarea lor. 3) chim. fiz. Corp fizic omogen din punctul de vedere al structurii şi al compoziţiei. substanţă organică. substanţă toxică. 4) Parte concretă sau materială a lucrurilor şi a fenomenelor. substanţă a limbii. 5) fig. Parte constitutivă a unui lucru; conţinut principal; esenţă. [G.-D. substanţei] /<lat. substantia, fr. substance
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

SUBSTÁNŢĂ s.f. 1. Denumire generică dată corpurilor cu compoziţie şi structură chimică omogenă. ♦ Materie. 2. Categorie filozofică care desemnează esenţa comună şi stabilă a tuturor lucrurilor, precum şi ceea ce există de sine stătător. ♦ Substratul permanent al tuturor transformărilor. 3. (fig.) Partea fundamentală, constitutivă a unui lucru: esenţă, esenţial. [< fr. substance, cf. lat. substantia].
Trimis de LauraGellner, 18.05.2007. Sursa: DN

SUBSTÁNŢĂ s. f. 1. corp cu compoziţie şi structură chimică omogenă. ♢ materie. 2. categorie filozofică desemnând esenţa comună şi stabilă a tuturor lucrurilor, precum şi ceea ce există de sine stătător. ♢ substratul permanent al tuturor transformărilor. 3. (fig.) partea fundamentală, constitutivă a unui lucru; esenţă, esenţial. (< fr. substance, lat. substantia)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • substánţã — s. f., g. d. art. substánţei; (corpuri cu proprietãţi materiale specifice) pl. substánţe …   Romanian orthography

  • derivat — DERIVÁT, Ă, derivaţi, te, adj., (II 1) derivaţi, s.m., (II 2, 3, 4) derivate, s.n. I. 1. adj. Care derivă (1) din ceva. ♦ Format prin derivare (1 b). 2. (Despre cursul unei ape) Abătut din albia sa naturală. ♦ (Despre vehicule) Abătut de pe o… …   Dicționar Român

  • fixator — FIXATÓR, fixatori, s.m. Substanţă sau amestec de substanţe chimice cu care se face insensibil la lumină materialul fotografic expus şi developat; fixativ. ♦ Substanţă care fixează vopseaua în structura fibrei textile sau a pieii. ♦ Substanţă care …   Dicționar Român

  • materie — MATÉRIE, materii, s.f. 1. (În filozofia materialistă) Substanţă concepută ca bază a tot ceea ce există; realitatea obiectivă care există în afară şi independent de conştiinţa omenească şi care este reflectată de aceasta; diversitatea fenomenelor… …   Dicționar Român

  • corp — CORP, corpuri, s.n., (I 3) şi corpi, s.m. I. 1. Totalitatea organelor unei fiinţe vii; organismul considerat ca un întreg anatomic şi funcţional; trup. ♢ loc. adj. şi adv. Corp la corp = (despre modul de desfăşurare a luptelor) faţă în faţă,… …   Dicționar Român

  • doză — DÓZĂ2, doze, s.f. 1. Cutie (metalică) izolată în interior, care serveşte la protecţia unor elemente din instalaţiile electrice. 2. Dispozitiv care serveşte la redarea prin mijloace electroacustice a sunetelor înregistrate pe un disc. – Din germ.… …   Dicționar Român

  • emulgator — EMULGATÓR, emulgatori, s.m. Substanţă chimică folosită la obţinerea emulsiilor; emulsiv (2), emulsionant. ♦ Substanţă chimică folosită pentru îndepărtarea grăsimilor în produsele textile. – Din germ. Emulgator. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • stimulator — STIMULATÓR, OÁRE, stimulatori, oare, adj., s.m. (Substanţă, agent, element) care stimulează; spec. (substanţă organică) care, în cantităţi mici, accelerează creşterea plantelor. – Din fr. stimulateur. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98… …   Dicționar Român

  • adsorbat — ADSORBÁT, adsorbaţi, s.m. Substanţă fixată prin adsorbţie pe suprafaţa unui corp. – Din fr. adsorbat. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  adsorbát s. m., pl. adsorbáţi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … …   Dicționar Român

  • decalcifiant — DECALCIFIÁNT, decalcifianţi, s.m. 1. Substanţă alcătuită din acizi organici, acizi anorganici, săruri, zaharuri (zahar) etc. folosită pentru eliminarea sărurilor de calciu din pieile aflate în procesul de tăbăcire. 2. Substanţă folosită pentru… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”