suficient


suficient
SUFICIÉNT, -Ă, suficienţi, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este în cantitate satisfăcătoare, atât cât trebuie; destul, de ajuns, satisfăcător. ♦ (Substantivat, m.) Calificativ între "insuficient" şi "bine", cu care se notează uneori probele la examene. 2. (Despre oameni) Care are o părere foarte bună şi nejustificată despre sine; plin de sine, înfumurat, îngâmfat, vanitos. [pr.: -ci-ent] – Din lat. sufficiens, -ntis. cf. it. s u f f i c i e n t e .
Trimis de IoanSoleriu, 29.07.2004. Sursa: DEX '98

Suficient ≠ insuficient, nesuficient
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

SUFICIÉNT adj. v. fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, îngâmfat, megaloman, mândru, orgolios, semeţ, trufaş, ţanţoş, vanitos.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

SUFICIÉNT adj., adv. 1. adj. îndestulător, mulţumitor, satisfăcător. (O cantitate suficient.) 2. adj. destul, îndestulător, (reg.) bugăt. (Provizii suficient.) 3. adv. v. destul.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

suficiént adj. m. (sil. -ci-ent), pl. suficiénţi; f. sg. suficiéntă, pl. suficiénte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SUFICIÉN//T1 suficienttă (suficientţi, suficientte) 1) şi adverbial Care satisface cerinţele; în cantitatea necesară; destul. 2) (despre persoane) Care manifestă prin atitudine o satisfacţie excesivă faţă de sine; plin de sine; înfumurat; vanitos; arogant. [Sil. -ci-ent] /<lat. sufficiens, suficientntis, it. sufficiente
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

SUFICIÉNT2 m. Calificativ între "insuficient" şi "bine", cu care se notează uneori probele la examene. /<lat. sufficiens, suficientntis, it. sufficiente
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

SUFICIÉNT, -Ă adj. 1. (adesea adv.) Destul, de ajuns. 2. (Despre oameni) Încrezut, prea mulţumit de sine; înfumurat. [pron. -ci-ent. / cf. it. sufficiente, fr. suffisant, lat. sufficiens].
Trimis de LauraGellner, 20.05.2007. Sursa: DN

SUFICIÉNT, -Ă adj. 1. (şi adv.) destul, de ajuns. 2. (despre oameni) încrezut, prea mulţumit de sine; înfumurat. (< lat. sufficiens, it. sufficiente)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.