suficient

suficient
SUFICIÉNT, -Ă, suficienţi, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este în cantitate satisfăcătoare, atât cât trebuie; destul, de ajuns, satisfăcător. ♦ (Substantivat, m.) Calificativ între "insuficient" şi "bine", cu care se notează uneori probele la examene. 2. (Despre oameni) Care are o părere foarte bună şi nejustificată despre sine; plin de sine, înfumurat, îngâmfat, vanitos. [pr.: -ci-ent] – Din lat. sufficiens, -ntis. cf. it. s u f f i c i e n t e .
Trimis de IoanSoleriu, 29.07.2004. Sursa: DEX '98

Suficient ≠ insuficient, nesuficient
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

SUFICIÉNT adj. v. fudul, grandoman, infatuat, încrezut, înfumurat, îngâmfat, megaloman, mândru, orgolios, semeţ, trufaş, ţanţoş, vanitos.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

SUFICIÉNT adj., adv. 1. adj. îndestulător, mulţumitor, satisfăcător. (O cantitate suficient.) 2. adj. destul, îndestulător, (reg.) bugăt. (Provizii suficient.) 3. adv. v. destul.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

suficiént adj. m. (sil. -ci-ent), pl. suficiénţi; f. sg. suficiéntă, pl. suficiénte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SUFICIÉN//T1 suficienttă (suficientţi, suficientte) 1) şi adverbial Care satisface cerinţele; în cantitatea necesară; destul. 2) (despre persoane) Care manifestă prin atitudine o satisfacţie excesivă faţă de sine; plin de sine; înfumurat; vanitos; arogant. [Sil. -ci-ent] /<lat. sufficiens, suficientntis, it. sufficiente
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

SUFICIÉNT2 m. Calificativ între "insuficient" şi "bine", cu care se notează uneori probele la examene. /<lat. sufficiens, suficientntis, it. sufficiente
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

SUFICIÉNT, -Ă adj. 1. (adesea adv.) Destul, de ajuns. 2. (Despre oameni) Încrezut, prea mulţumit de sine; înfumurat. [pron. -ci-ent. / cf. it. sufficiente, fr. suffisant, lat. sufficiens].
Trimis de LauraGellner, 20.05.2007. Sursa: DN

SUFICIÉNT, -Ă adj. 1. (şi adv.) destul, de ajuns. 2. (despre oameni) încrezut, prea mulţumit de sine; înfumurat. (< lat. sufficiens, it. sufficiente)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • suficient — su|fi|ci|ent Mot Agut Adjectiu invariable …   Diccionari Català-Català

  • suficiént — adj. m. (sil. ci ent), pl. suficiénţi; f. sg. suficiéntã, pl. suficiénte …   Romanian orthography

  • destul — DESTÚL, Ă, destui, le, adj., adv. 1. adj., adv. (Care este) în cantitate suficientă, atât cât trebuie. 2. adj., adv. (Care este) în cantitate sau în număr mare; mult. ♢ (Substantivat, n. pl.) A suferit destule. 3. adj …   Dicționar Român

  • insuficient — INSUFICIÉNT, Ă, insuficienţi, te, adj. (Adesea adverbial) Care nu este suficient, de ajuns (cantitativ), care nu satisface (calitativ), nesatisfăcător; nemulţumitor. ♦ (Substantivat, m.) Calificativ sub limita de trecere (la un examen). [pr.: ci… …   Dicționar Român

  • suficienţă — SUFICIÉNŢĂ, suficienţe, s.f. 1. (Rar) Faptul de a fi suficient; îndestulare. 2. Încredere, mulţumire de sine exagerată; vanitate. [pr.: ci en ] – Din it. sufficienza. Trimis de IoanSoleriu, 29.07.2004. Sursa: DEX 98  SUFICIÉNŢĂ s. v. aroganţă,… …   Dicționar Român

  • ajunge — AJÚNGE, ajúng, vb. III. I. 1. intranz. A se afla într un loc după parcurgerea unui drum, a atinge capătul unui drum; a sosi. ♢ expr. A ajunge departe = a răzbi prin greutăţi şi a atinge scopul dorit. A (sau a i) ajunge (cuiva) cuţitul la os = a… …   Dicționar Român

  • calificativ — CALIFICATÍV, Ă, calificativi, e, adj., s.n. 1. adj. Care califică (3). 2. s.n. Termen prin care este caracterizată o persoană sau un lucru. ♦ (În unele ţări) Sistem de notare a sârguinţei la învăţătură şi a conduitei elevilor şi studenţilor sau… …   Dicționar Român

  • crud — CRUD, Ă, cruzi, de, adj. I. 1. (Despre alimente) Care n a fost (suficient) supus acţiunii focului; nefiert, nefript, necopt (suficient). 2. (Despre fructe) Neajuns la maturitate; verde. ♦ (Despre plante sau părţi ale lor) Care este încă în… …   Dicționar Român

  • sterp — STERP, STEÁRPĂ, sterpi, e, adj. 1: (Despre pământ, locuri etc.) Care nu rodeşte (suficient), care nu este productiv; neroditor. ♦ (Despre epoci, ani) În care pământul nu a rodit (suficient); sărac în produse ale pământului. ♦ fig. (Despre… …   Dicționar Român

  • sătul — SĂTÚL, Ă, sătui, le, adj. 1. Care şi a potolit pe deplin foamea sau setea, care s a săturat; săturat. ♢ (Substantivat) Sătulul nu crede celui flămând. 2. fig. Satisfăcut de ceva, mulţumit. 3. fig. Care a ajuns la saturaţie, care nu mai poate… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”