sui

SUÍ, súi, vb. IV. 1. refl. şi intranz. A se îndrepta spre un loc mai ridicat, a merge în sus, la deal; a (se) urca. ♢ tranz. Suim coasta muntelui. ♦ fig. A înainta, a avansa, a ajunge până la... 2. refl., tranz. şi intranz. A (se) aşeza pe ceva ridicat; a (se) urca, a (se) căţăra. ♢ expr. A (se ) sui călare (pe cal sau în şa) = a încăleca. A (se) sui sau a (se) urca pe tron (sau în scaun) = (despre împăraţi, regi, domnitori) a ajunge sau a face pe cineva să ajungă la domnie, a prelua sau a da cuiva domnia. (refl.) A (i) se sui (cuiva) în cap = a abuza de bunătatea cuiva, a pune stăpânire pe cineva. 3. refl. A se înălţa, a se ridica (în văzduh). ♢ expr. A i se sui (cuiva) sângele în obraz = a se înroşi la faţă (de mânie, de ruşine), a se congestiona. A i se sui la cap = a fi plin de sine, a se îngâmfa. A i se sui (cuiva) vinul la (sau în cap) = a se ameţi de băutură, a se îmbăta. A i se sui părul în vârful capului = a se speria, a se îngrozi, a se înspăimânta. 4. refl. (Despre numere, preţuri, sume) A creşte, a urca, a se mări, a se ridica. ♢ expr. A se sui (până) la... = a ajunge (până) la... ♦ tranz. A face să crească, să sporească. 5. intranz. fig. (Despre glas; p. ext. despre cântăreţi) A intona note (din ce în ce mai) înalte; a ridica. – lat. subire.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



A (se) sui ≠ a coborî

Trimis de siveco, 27.10.2006. Sursa: Antonime



SUÍ vb. 1. v. escalada. 2. v. căţăra. 3. v. ridica. 4. v. urca. 5. v. înălţa. 6. v. majora. 7. v. creşte.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



suí vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. sui, 3 sg. şi pl. súie, imperf. 3 sg. suiá

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A SUÍ sui 1. intranz. 1) A se deplasa în sensul urcuşului, în pantă ascendentă; a se ridica în sus; a se urca. 2) fig. (despre persoane) A fi mereu în ascensiune (pe scara socială); a urca; a avansa. 3) (despre parametri fizici şi aparate pentru măsurarea lor) A avea sau a indica valori mai ridicate; a urca. 4) (despre căi de comunicaţie) A urma o pantă ascendentă; a urca. 5) (despre voci, glasuri melodii etc.) A creşte în înălţime; a deveni mai înalt; a urca. 2. tranz. 1) A muta într-un loc mai ridicat; a pune mai sus; a urca. sui sacii în pod. 2) (forme de relief ridicate, scări etc.) A parcurge de jos până sus; a ridica; a urca. sui dealul. 3) (preţuri, tonuri etc.) A face să crească calitativ sau cantitativ; a urca; a ridica. [Monosilabic] /<lat. subire

Trimis de siveco, 18.10.2008. Sursa: NODEX



A SE SUÍ mă sui intranz. 1) A se urca, a se ridica pe un loc mai înalt. sui pe scenă. 2) (despre unele plante) A se ridica agăţându-se; a se urca; a se căţăra). /<lat. subire

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



SUI- : i-GÉNERIS adj. invar. Care este unic în felul său; original. /cuv. lat.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



SUI- elem. "porc". (< fr. sui-, cf. lat. sus, suis)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



suí (-i, -ít), vb. – 1. A urca, a escalada. – 2. A ridica a înălţa. – 3. (refl.) A se ridica, a se urca, a se instala într-un loc mai ridicat. – Megl. sui(ri.) lat. sŭbĭre (Cipariu, gram., 368; Cihac, I, 270; Puşcariu 1687; Candrea-Dens., 811; REW 8364), cf. sp. subir. – Der. suiş, s.n. (urcare, coastă); suit, s.n. (urcuş, acţiunea de a sui); suitor, adj. (ascendent).

Trimis de blaurb, 08.02.2009. Sursa: DER