- suna
- SUNÁ, sun, vb. I. 1. intranz. A scoate, a produce, a emite anumite sunete. ♢ expr. A suna a gol = a scoate sunete caracteristice unui vas care nu conţine nimic. ♦ (Despre ceas) A marca timpul (prin bătăi mecanice). ♢ expr. A-i suna (cuiva) ceasul (morţii sau de veşnicie) = a-i sosi cuiva clipa morţii. ♦ (Despre ape) A murmura, a susura. ♦ (Despre anumite obiecte, materiale etc.) A foşni; a trosni, a pocni. ♦ (Despre vânt) A şuiera, a vâjâi. ♦ tranz. (pop.) A scutura cu zgomot frâul (pentru a chema calul). 2. intranz. (Despre cuvinte, cântece, glasuri) A se face auzit, a se auzi, a răsuna. ♢ expr. A-i suna (cuiva) la (sau în) urechi (sau în auz) = a-şi aminti obsesiv un fapt. A nu-i suna (cuiva) bine la ureche = a nu-i plăcea (cuiva) ceea ce aude. ♦ (Rar; despre urechi) A ţiui. ♦ fig. A-i stărui în minte. 3. intranz. (Despre locurile unde se produc zgomote) A răsuna. 4. intranz. (Despre oameni) A cânta dintr-un instrument muzical. 5. intranz. A anunţa, a vesti ceva prin sunete de clopot sau suflând într-un instrument. ♦ tranz. A chema (pe cineva) prin sonerie, telefon etc. 6. intranz. A fi formulat, exprimat; a glăsui. 7. refl. impers. (Rar) A se zvoni, a se auzi vorbindu-se despre ceva. – lat. sonare.Trimis de claudia, 13.11.2007. Sursa: DEX '98SUNÁ vb. 1. a răsuna, a sufla. (Trâmbiţele suna.) 2. v. bate. 3. a se auzi. (Clopotele suna până departe.) 4. v. bălăngăni. 5. (reg.) a tingăni. (suna clopoţeii.) 6. a trage. (Te rog să suna imediat clopoţelul.) 7. v. cânta. 8. a ţârâi, a zbârnâi. (suna soneria, telefonul.) 9. v. foşni. 10. v. clipoci. 11. v. ţiui.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSUNÁ vb. v. afirma, auzi, bate, bocăni, ciocăni, pocăni, spune, şopti, vorbi, zice, zvoni.Trimis de siveco, 22.01.2008. Sursa: Sinonimesuná vb., ind. prez. 1 sg. sun, 3 sg. şi pl. súnă, perf. s. 1 sg. sunái; ger. sunândTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA SUNÁ sun 1. intranz. 1) A produce un sunet zuruitor. Clopoţelul sună. ♢ Sună a gol a scoate sunete înăbuşite, caracteristice unui vas deşert. A-i suna (cuiva) doagele a fi bătrân şi ramolit. A-i suna cuiva scândura, a-i suna cuiva ceasul (morţii sau de veşnicie) a-i veni cuiva vremea să moară. 2) A se face auzit. Valea sună. ♢ A-i suna cuiva la (sau în) urechi a stărui în auzul cuiva; a-şi aminti obsesiv (un fapt). A nu-i suna (cuiva) bine la ureche a nu-i plăcea cuiva ceea ce aude. 3) (despre urechi) A produce falsa senzaţie a unui sunet ascuţit şi prelung. Îmi sună urechea dreaptă. 4) rar (despre persoane) A scoate (dintr-un instrument muzical) sunete armonice; a cânta. suna din bucium. 5) A fi formulat în cuvinte; a glăsui. 6) reg. A intra în legătură telefonică; a telefona. 2. tranz. A anunţa ceva cu ajutorul unor sunete speciale. suna alarma. suna deşteptarea. /<lat. sonareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXsuná (-n, -át), vb. – 1. A produce un sunet. – 2. A cînta la un instrument. – 3. A marca timpul (cu privire la ceas). – 4. A spune, a răsuna. – 5. A se face auzit, a umbla vorba. – 6. A apăsa pe sonerie, a chema. – 7. A insinua, a sugera. – 8. (refl.) A se spune, a se şti, a se cunoaşte. – Mr. asun(are), megl. sun(ari). lat. sǒnāre (Cihac, I, 271; Puşcariu 1694; REW 8087), cf. vegl. sonuar, it. sonare, prov., cat., sp. sonar,, fr. sonner, port. soar. – Der. sun, s.n. (înv., sunet), probabil din lat. sonus (Tiktin; Candrea; cf. REW 8090), sau deverbal; sunător, adj. (care sună, sonor; varietate de mere); sunătoare, s.f. (pojarniţă, Staphylea pinnata), omonimul lui sunătoare ‹ sănătoare; sunet, s.n., din lat. sǒnitŭs (Puşcariu 1695; REW 8089; Rosetti, I, 159), sau cu suf. -et, cf. tunet, muget, răcnet etc.; răsuna, vb., după fr. résonner; răsunător, adj. (care răsună); răsunet, s.n. (sunet puternic; bubuit; zgomot, rumoare). Der. din fr. sonată, s.f.; sonerie, s.f.; sonet, s.n.; sonor, adj.; sonoritate, s.f.; sonoriza, vb.Trimis de blaurb, 10.02.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
