supune

supune
SUPÚNE, supún, vb. III. tranz. 1. A lua, a aduce sub stăpânire sau în puterea sa (prin forţă armată); a cuceri, a subjuga. ♦ refl. A accepta stăpânirea cuiva; a da ascultare cuiva sau la ceva; a se închina cuiva. ♦ A aduce sub ascultarea, sub autoritatea sa, a subordona influenţei sale. ♦ (înv.) A îmblânzi animale. 2. A constrânge pe cineva să suporte un lucru, să accepte o situaţie. ♦ A face ca o substanţă, un material etc. să fie expuse unei anumite acţiuni, unui anumit tratament (fizic, chimic etc.). ♦ refl. A se expune de bunăvoie la ceva, a suporta de bunăvoie ceva. 3. A prezenta cuiva un lucru spre cunoştinţă, apreciere sau hotărâre. 4. (înv. şi reg.) A aşeza, a pune dedesubt. ♦ A forţa pe cineva să se aplece, să se încovoaie, să îngenuncheze. – lat. supponere.
Trimis de ionel, 29.07.2004. Sursa: DEX '98

A (se) supune ≠ a (se) răzvrăti
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

A supune ≠ a elibera
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

SUPÚNE vb. 1. v. subjuga. 2. a aservi, a înrobi, a robi, a subjuga, (fig.) a înfeuda, a îngenunchea. (A supune un popor străin) 3. v. ceda. 4. v. preda. 5. a constrânge, a forţa, a obliga, a sili. (A fost supune ani întregi la un regim sever.) 6. v. conforma. 7. a (se) subordona. (Se supune superiorilor.) 8. v. smeri. 9. v. destina. 10. v. expune.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

SUPÚNE vb. v. amaneta, ascunde, bate, birui, copleşi, covârşi, cuprinde, domestici, dosi, impune, ipoteca, îmblânzi, împovăra, îndoi, înfrânge, întrece, învinge, mistui, năpădi, predispune, prostitua, răsfrânge, răzbi, ridica, sufleca, sumete, trage.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

supúne vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. supún, 1 pl. supúnem, perf. s. 1 sg. supuséi, 1 pl. supúserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. supúnă; ger. supunând
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A SUPÚNE supún tranz. 1) (popoare, ţări, teritorii etc.) A lua în stăpânire (prin putere armată); a face să piardă independenţa; a înrobi; a îngenunchea; a subjuga; a înfeuda; a aservi. 2) A subordona influenţei proprii; a pune în dependenţă; a subjuga. ♢ supune la torturi a face să suporte torturi; a tortura. 3) A face să sufere efectul (unei acţiuni). supune unui tratament chimic. supune criticii. 4) înv. A pune dedesubt. /<lat. supponere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE SUPÚNE mă supún intranz. A recunoaşte puterea cuiva, îndeplinindu-i necondiţionat indicaţiile; a se pune în dependenţă totală faţă de cineva. /<lat. supponere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

supúne (-n, -pús), vb. – 1. (înv.) A pune dedesubt, a aşeza sub. – 3. (înv.) A se prostitua. – 4. A aplana, a pacifica, a pune sub ascultare. – 5. A îngenunchia, a încovoia. – 6. A înrobi, a subjuga, a aservi. – 7. A învinge, a înfrînge, a bate. – 8. A constrînge, expune. – 9. (refl.) A da ascultare, a se apleca, a-şi pleca grumazul, a se resemna. – 10. (Banat) A alăpta un miel. lat. sppōnĕre (Puşcariu 1697; Candrea-Dens., 1468; REW 8469), cf. it. supporre; în celelalte idiomuri romanice s-a preferat submittĕre, cf. sumete. Pentru ultimul sens, cf. apleca. Sadoveanu foloseşte subpus "aşezat dedesubt", invenţie personală care pare inutilă, deoarece acelaşi sens există în supus. Der. supuitoriu, s.m. (înv., proxenet, codoş); supuitoare, s.f. (înv., codoaşă); supus, adj. (ascultător; învins, plecat; expus; s.n., boală provenită din vrăjitorie; s.m., persoană aflată sub protecţia unui stat); supuşenie, s.f. (calitate de supus, cetăţenie, naţionalitate; supunere, ascultare); nesupus, adj. (neascultător, care nu se supune).
Trimis de blaurb, 11.02.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • trata — TRATÁ, tratez, vb. I. 1. tranz. A avea faţă de cineva sau de ceva o anumită comportare, a se purta cu cineva într un anumit fel. 2. tranz. A oferi unui oaspete mâncare, băutură; a ospăta. 3. tranz. şi refl. A (se) supune unui tratament medical. 4 …   Dicționar Român

  • subjuga — SUBJUGÁ, subjug, vb. I. tranz. 1. A supune o ţară, un popor (prin forţa armelor); a robi, a cuceri. 2. A pune în dependenţă (economică, politică etc.) faţă de cineva, a răpi libertatea şi independenţa cuiva; a domina, a înrobi, a exploata. 3. fig …   Dicționar Român

  • pleca — PLECÁ, plec, vb. I. I. 1. refl. şi tranz. A (se) înclina (într o parte sau în jos), a (se) îndoi, a (se) încovoia, a (se) coborî, a (se) apleca. ♢ expr. (tranz.) A şi pleca capul (sau fruntea, grumazul, genunchiul) = a (se) supune, a (se) umili.… …   Dicționar Român

  • tortura — TORTURÁ, torturez, vb. I. tranz. A supune (pe cineva) la chinuri fizice violente; a schingiui; p. ext. a supune (pe cineva) la chinuri morale; a chinui. ♦ (Despre stări sufleteşti) A roade, a frământa, a obseda în mod dureros. ♦ fig. A forţa, a… …   Dicționar Român

  • condiţiona — CONDIŢIONÁ, condiţionez, vb. I. tranz. 1. A fi condiţia, de care depinde ceva; a fi cauza unui lucru, a provoca ceva. 2. A limita valabilitatea (valabil) unui act printr o condiţie, a face să depindă executarea lui de o condiţie, a l supune uneia …   Dicționar Român

  • conforma — CONFORMÁ, conformez, vb. I. refl. A se pune de acord cu..., a se potrivi, a se adapta la... ♦ A se supune unui ordin, unei legi etc. – Din fr. conformer, lat. conformare. Trimis de Joseph, 23.05.2004. Sursa: DEX 98  CONFORMÁ vb. a asculta, a se… …   Dicționar Român

  • controla — CONTROLÁ, controlez, vb. I. tranz. 1. A supune controlului, a verifica. 2. A domina, a stăpâni. ♦ tranz. şi refl. (Despre oameni) A şi dirija propriile gesturi şi mişcări. – Din fr. contrôler. Trimis de Bogdan, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • cuceri — CUCERÍ, cuceresc, vb.IV. I. tranz. 1. A cuprinde, a ocupa, a supune un teritoriu cu puterea armelor. ♦ A doborî ceva prin luptă susţinută; A câştiga. 2. fig. A şi atrage simpatia, a câştiga dragostea sau bunăvoinţa cuiva. II. tranz. şi refl. (înv …   Dicționar Român

  • executa — EXECUTÁ, execut, vb. I. 1. tranz. A face, a confecţiona, a fabrica, a prelucra, a efectua. 2. refl. A face ceea ce i s a spus. 3. tranz. A face exerciţii de gimnastică sau figuri de balet. ♦ A cânta o bucată muzicală. 4. tranz. A sili pe debitor… …   Dicționar Român

  • expune — EXPÚNE, expún, vb. III. 1. tranz. A prezenta, a reda prin cuvinte, a face cunoscut; a relata; a explica. 2. tranz. A aşeza la vedere; a arăta. ♦ (Urmat de determinări introduse p. prep. la ) A aşeza un obiect, un material etc. în aşa fel încât să …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”