supărăciune


supărăciune
supărăciúne, supărăciúni, s.f. 1. (înv.) agasare, enervare, iritare, nervozitate. 2. (reg.) boală a oilor, toamna, manifestată prin crăparea copitelor din cauza ploilor.
Trimis de blaurb, 30.01.2007. Sursa: DAR

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • supăra — SUPĂRÁ, súpăr, vb. I. 1. refl. şi tranz. A avea sau a provoca cuiva o neplăcere; a (se) mâhni, a (se) necăji, a (se) amărî, a (se) întrista. 2. tranz. A stingheri, a incomoda, a deranja, a stânjeni. ♦ A chinui, a provoca o durere (fizică uşoară); …   Dicționar Român