exilat — EXILÁT, Ă, exilaţi, te, adj. (Adesea substantivat) Pedepsit cu exilul, izgonit sau plecat din ţara sa, aflat în exil; surghiunit. ♦ fig. Retras, izolat. [pr.: eg zi ] – v. exila. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 EXILÁT adj., s. (jur.) … Dicționar Român
deportat — DEPORTÁT, Ă, deportaţi, te, adj., s.m. şi f. (Persoană) care se află în deportare. – v. deporta. cf. fr. d é p o r t é. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEPORTÁT s. (jur., pol.) surghiunit … Dicționar Român
relegat — RELEGÁT, Ă, relegaţi, te, adj. (înv.) Izgonit, surghiunit; expulzat. – v. relega. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RELEGÁT adj. v. expulzat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime RELEGÁT adj … Dicționar Român
surghiun — SURGHIÚN, (1) surghiunuri, s.n. (2) surghiuni, s.m. 1. s.n. Surghiunire, exil, deportare. ♦ Stare, situaţie de exilat, de proscris; fig. pribegie, înstrăinare. 2. (înv.) s.m. Surghiunit. – Din tc. sürgün. Trimis de Iris, 08.12.2006. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
alungat — ALUNGÁT adj., s. 1. adj. v. izgonit. 2. adj., s. v. surghiunit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
itlac — itlác, itlácuri, s.n. (înv.) punere în libertate a unui prizonier, iertarea unui surghiunit; eliberare. Trimis de blaurb, 25.10.2008. Sursa: DAR itlác ( curi), s.n. – Graţiere, punere în libertate a unui deţinut. tc. itlak (Şeineanu, III, 71).… … Dicționar Român
izgonit — IZGONÍT adj., s. 1. adj. alungat, gonit, (astăzi rar) surghiunit, (înv. şi pop.) oropsit. (Om izgonit de acasă.) 2. adj., s. v. exilat. Trimis de siveco, 27.03.2009. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
proscris — PROSCRÍS, Ă, proscrişi, se, adj. 1. (Adesea substantivat) Scos de sub apărarea legilor, izgonit din patrie; exilat, surghiunit. 2. (Despre idei, acţiuni etc.) Interzis, oprit. – v. proscrie. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
