bimembru

bimembru
bimémbru s. m., pl. bimémbri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

BIMÉMBRU, -Ă adj. Cu două membre, cu doi membri. ♢ Propoziţie bimembră = Propoziţie în care există ambele părţi de propoziţie principale (subiectul şi predicatul). [cf. it. bimembre].
Trimis de LauraGellner, 19.11.2004. Sursa: DN

BIMÉMBRU, -Ă adj. cu două membre, cu doi membri. o propoziţie bimembruă = propoziţie în care există şi subiectul şi predicatul. (< it. bimembre)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”