abiotrofie

abiotrofíe s. f. proces degenerativ care atinge celulele vii (ale sistemului nervos). (< fr. abiotrophie)

Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN



ABIOTROFÍE s.f. Scădere a vitalităţii unui organism sau a unui organ din cauza unor defecte ereditare de dezvoltare sau a lipsei factorilor nutritivi, fapt care determină slăbirea capacităţii de adaptare-apărare. [pr.: -bi-o-] – Din fr. abiotrophie.

Trimis de ana_zecheru, 09.07.2002. Sursa: DEX '98



abiotrofíe s. f. (sil. -bi-o-tro-) → trofie

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



ABIOTROFÍE f. Slăbire sau încetare a funcţiilor unui ţesut, organ sau organism. [Sil. -bi-o-tro-] /<fr. abiotrophie

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ABIOTROFÍE s.f. Slăbire, încetare a funcţiilor unui ţesut, ale unui organism sau organ. [gen. -iei. / < fr. abiotrophie, cf. gr. a – fără, bios – viaţă, trophe – hrană].

Trimis de LauraGellner, 11.12.2005. Sursa: DN