binecrescut


binecrescut
BINECRESCÚT, -Ă, binecrescuţi, -te, adj. Care a primit o educaţie aleasă; cu purtări cuviincioase. – Bine + crescut (după fr. bien-élevé). [idem DEX'84]
Trimis de paula, 19.04.2005. Sursa: DEX '75

Binecrescut ≠ necioplit, neşlefuit, needucat
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

BINECRESCÚT adj. civilizat, manierat, politicos, (înv.) politicit, (fig.) fin, subţire, urban. (E un om binecrescut.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

binecrescút adj. m., pl. binecrescúţi; f. sg. binecrescútă, pl. binecrescúte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

BINECRESCÚ//T binecrescuttă (binecrescutţi, binecrescutte) Care a primit o educaţie bună; cu purtări cuviincioase. [Sil. -cres-cut] /bine + crescut
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

!bíne-crescút (cuviincios) (copil binecrescut) adj. m., pl. bíne-crescúţi; f. bíne-crescútă, pl. bíne-crescúte
Trimis de Laura-ana, 07.05.2007. Sursa: DOOM 2

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • fin — FIN1, Ă, fini, e, adj. 1. Care este foarte mic; (mic şi) delicat, plăcut la aspect, gingaş. ♦ (Despre ţesături) Foarte subţire (şi străveziu) 2. De (cea mai) bună calitate (în ce priveşte materialul şi execuţia). ♦ (Rar; despre metale) Curat, pur …   Dicționar Român

  • manierat — MANIERÁT, Ă, manieraţi, te, adj. 1. (Despre oameni) Care are maniere (1) frumoase, care are o purtare aleasă şi cuviincioasă; (despre comportamentul oamenilor) care dovedeşte bună creştere. 2. (Despre modul de a se manifesta al cuiva) Afectat,… …   Dicționar Român

  • politicos — POLITICÓS, OÁSĂ, politicoşi, oase, adj. Care are o atitudine amabilă, binevoitoare, îndatoritoare, care se poartă cuviincios, delicat cu cei din jur; cuviincios, bine crescut, manierat, civilizat, curtenitor. ♦ Care arată, demonstrează politeţe.… …   Dicționar Român

  • urban — URBÁN, Ă, urbani, e, adj. Care ţine de oraş, privitor la oraş; orăşenesc. ♦ fig. (Despre atitudinea sau modul de comportare al cuiva) Care dă dovadă de urbanitate; politicos, civilizat. – Din fr. urbain, lat. urbanus. Trimis de valeriu,… …   Dicționar Român

  • civilizat — CIVILIZÁT, Ă, civilizaţi, te, adj. 1. Care are o cultură şi o tehnică înaintată, care a ajuns la un nivel superior de civilizaţie, la un standard de viaţă ridicat. 2. Care este manierat, politicos. – v. civiliza. cf. fr. c i v i l i s é. Trimis… …   Dicționar Român

  • gentil — GENTÍL, Ă, gentili, e, adj. (Despre oameni şi manifestările lor) Amabil, politicos, curtenitor, îndatoritor. ♦ (înv.) Drăguţ, plăcut, nostim. – Din fr. gentil, it. gentile. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Gentil ≠ bădărănos, grosolan …   Dicționar Român

  • necioplit — NECIOPLÍT, Ă, neciopliţi, te, adj. 1. Care nu este cioplit, netezit. 2. fig. Lipsit de educaţie (şi de cultură), cu apucături grosolane; grosolan, bădăran, nedelicat. ♦ Care arată, trădează grosolănie, bădărănie. – Ne + cioplit. Trimis de cornel …   Dicționar Român

  • needucat — ≠ binecrescut, educat Trimis de siveco, 24.01.2009. Sursa: Antonime …   Dicționar Român

  • politicit — POLITICÍT adj. v. binecrescut, citit, civilizat, cult, cultivat, educat, instruit, învăţat, manierat, politicos. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • spălat — SPĂLÁT1, spălaturi, s.n. Faptul de a (se) spăla. – v. spăla. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SPĂLÁT2, Ă, spălaţi, te, adj. 1. Curăţat cu ajutorul apei, săpunului, detergenţilor etc.; curat. 2. (Despre oameni şi corpul lor) Îngrijit,… …   Dicționar Român