sănduc

sănduc
săndúc (-curi), s.n. – Cufăr, ladă. – var. sandîc, sînduc, sunduc. tc. sanduk (Şeineanu, II, 313), cf. ngr. σεντούϰι, bg., sb. sanduk, pol., rus. sanduk. Săndulie, s.f. (lădoi), cuvînt mold. folosit de v. I. Popa, probabil în loc de *sănduclie.
Trimis de blaurb, 06.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”