său


său
SĂU, SA, săi, sale, pron. pos. (posesiv), adj. pos. (Precedat de art. "al", "a", "ai", "ale" când este pronume, când stă, ca adjectiv, pe lângă un substantiv nearticulat sau când este separat de substantiv prin alt cuvânt) 1. pron. pos. (Înlocuieşte numele unui obiect posedat de cel despre care se vorbeşte, precum şi numele acestuia) Costumul meu se aseamănă cu al său. 2. adj. pos. Care aparţine persoanei despre care se vorbeşte sau de care această persoană este legată printr-o relaţie de proprietate. Cartea sa. 3. pron. pos. (La m. pl.) Familia, rudele, prietenii etc. persoanei despre care se vorbeşte; (la m. sg.) soţul persoanei despre care se vorbeşte. Au venit ai săi la mine. 4. adj. pos. Care arată o dependenţă, o filiaţie, o înrudire etc. cu persoana despre care se vorbeşte. Sora sa. 5. pron. pos. (La f. pl.) Treburile, preocupările, obiceiurile, spusele persoanei despre care se vorbeşte. Dintr-ale sale nu-l poate scoate nimeni.expr. (pop.) A rămâne (sau a fi) pe-a sa = a rămâne (sau a fi) aşa cum vrea el. 6. adj. pos. Care este spus, făcut, suportat etc. de cel despre care se vorbeşte. Durerea sa. [reg. şi fam., enclitic: -so, -su, -si] – lat. *seus. *sa (= suus, sua).
Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SĂU pron., adj. lui. (Calul său.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

Luminárea sa s. f. art. + adj., g.-d. art. Luminării sale
Trimis de siveco, 10.10.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

Preasfinţía sa s. f. art. + adj. (sil. mf. -sfin-), g.-d. Preasfinţíei sále; abr. P.S.S.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

său / al său adj. m., pl. săi / ai săi; f. sg. sa / a sa, g.-d. sále / a sále , pl. sále / ale sále (şi -său / -su m. sg., -sa, f. sg., -sii / -sei, g.-d. f. sg. în îmbinări ca frate-său, soră-sii etc.)
Trimis de siveco, 01.11.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

său (precedat de al) pr. m., pl. ai săi, g.-d. álor săi; f. sg. a sa, pl. ale sále, g.-d. álor sále
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SĂU1 sa (săi, sále) adj. pos. 1) Care aparţine celui despre care se vorbeşte. Fratele său. Cartea sa. Lucrurile sale. 2) Care este caracteristic unui anumit lucru sau unei anumite persoane. ♢ La timpul său într-o perioadă anumită. [Monosilabic] /<lat. seus sa
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

SĂU2 sa (săi, sále) pron. pos. (precedat de art. al, a, ai, ale, înlocuieşte numele obiectului posedat de cel despre care se vorbeşte, precum şi numele posesorului): A rămâne ( sau a fi) pe-a sa a rămâne (sau a fi) aşa cum a propus sau a hotărât cineva. De-ale sale din ceea ce este caracteristic pentru cineva. Ai săi familia, rudele, prietenii persoanei despre care se vorbeşte. /<lat. seus sa
Trimis de siveco, 12.09.2007. Sursa: NODEX

său1 / al său adj. pr. m. (prietenul său / un prieten al său, al său prieten; prietenului său / unui prieten al său), pl. săi / ai săi (prietenii săi / nişte prieteni ai săi, ai săi prieteni; prietenilor săi / unor prieteni ai săi); f. sa / a sa (prietena sa / o prietenă a sa, a sa prietenă), g.-d. sále / a sále (prietenei sale / unei prietene a sale), pl. sále / ále sále (prietenele sale / nişte prietene ale sale, ale sale prietene; prietenelor sale / unor prietene ale sale)
Trimis de Laura-ana, 27.03.2009. Sursa: DOOM 2

său2 (al său) pr. m., pl. ai săi, g.-d. álor săi; f. sg. a sa, pl. ále sále, g.-d. álor sále
Trimis de Laura-ana, 25.05.2007. Sursa: DOOM 2

Dicționar Român. 2013.