tacrir

tacrir
TACRÍR, tacriruri, s.n. (înv.) 1. Interogatoriu. 2. Proces-verbal. – Din tc. takrir.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

TACRÍR s. v. dare de seamă, declaraţie, depoziţie, interogatoriu, mărturie, mărturisire, memoriu, petiţie, proces-ver-bal, raport, referat, situaţie.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

tacrír s. n. (sil. -crir), pl. tacríruri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

tacrír (-ruri), s.n.1. Proces-verbal. – 2. Raport, memoriu. – Mr. tăcrire. tc. takrir (Şeineanu, II, 341), cf. sb. takrir. sec. XVIII, înv.
Trimis de blaurb, 17.02.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • dare — DÁRE, dări, s.f. Acţiunea de a da2. ♢ loc. adj. (Despre oameni) Cu dare de mână = înstărit, bogat. ♦ Dare de seamă = raport, referat asupra unei activităţi, unei gestiuni etc. într o anumită perioadă; prezentare critică a unei scrieri literare… …   Dicționar Român

  • depoziţie — DEPOZÍŢIE, depoziţii, s.f. Declaraţie a unui martor în faţa unui organ de jurisdicţie sau de urmărire penală cu privire la fapte ce i sunt cunoscute prin propriile i simţuri (văz, auz) şi de natură să aducă lămuriri în pricina respectivă;… …   Dicționar Român

  • interogatoriu — INTEROGATÓRIU, interogatorii, s.n. Totalitatea întrebărilor puse de judecător unei părţi implicate într un proces şi a răspunsurilor date de aceasta, care contribuie la rezolvarea cazului; (concr.) act în care sunt consemnate aceste întrebări şi… …   Dicționar Român

  • memoriu — MEMÓRIU, memorii, s.n. 1. Expunere scrisă, amănunţită şi documentată, asupra unei probleme, unei situaţii etc. ♢ Memoriu de titluri şi lucrări = listă în care sunt consemnate titlurile şi lucrările de specialitate ale unei persoane. Memoriu de… …   Dicționar Român

  • situaţie — SITUÁŢIE, situaţii, s.f. 1. Totalitatea împrejurărilor care determină la un moment dat condiţiile de existenţă şi de dezvoltare ale unei persoane, ale unei colectivitaţi, ale unei activitaţi; stare de fapt care decurge de aici pentru cineva sau… …   Dicționar Român

  • verbal — VERBÁL, Ă, verbali, e, adj. 1. Care se face, se transmite, se comunică prin viu grai, din gură în gură; care caracterizează graiul viu, vorbirea; oral. 2. Care aparţine verbului (1), privitor la verb, de verb. ♢ Flexiune verbală = conjugare (2).… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”