tataie


tataie
TATÁIE s.m. (reg.) Apelativ familiar cu care copii numesc pe tatăl lor; tată. ♦ Bunic. – Din tată.
Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM

TATÁIE s.m. (reg.) Apelativ familiar cu care copiii numesc pe tatăl lor; tată. ♦ Bunic. [pr.: -ta-ie] – Tată + suf. -aie.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

TATÁIE s. v. bunic, părinte, tată, tată-mare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

tatáie s. m., art. tatáia, g.-d. art. tatáiei/lui tatáia
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

TATÁIE m. pop. (şi cuvânt de adresare) 1) v. TATĂ. 2) Tatăl tatălui sau al mamei; bunel; bunic. /tată + suf. tataieaie
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • tatáie — s. m., art. tatáia, g. d. art. tatáiei/ lui tatáia …   Romanian orthography

  • bunic — BUNÍC, bunici, s.m. 1. Tatăl tatălui meu sau al mamei; bun (VIII), bunel, bât. 2. (La pl.) Părinţii părinţilor; p. ext. strămoşi. 3. (reg.) Termen cu care se adresează cineva unui om bătrân. – Bun + suf. ic. Trimis de valeriu, 02.10.2008. Sursa:… …   Dicționar Român

  • tată — TÁTĂ, taţi, s.m. 1. Bărbat care are copii; nume pe care i l dau acestui bărbat copiii săi când i se adresează sau când vorbesc despre el ori pe care şi l dă el însuşi când vorbeşte cu copiii săi; taică, părinte, tătân, babacă. ♢ Tată de familie …   Dicționar Român

  • ţâţâi — ŢÂŢÂÍ, ţấţâi, vb. IV. intranz. 1. (Despre animale şi insecte) A ţârâi2 (2). 2. (Despre oameni) A scoate un sunet asemănător cu un ţ prelungit care exprimă nemulţumire, dezaprobare etc. 3. A tremura. ♢ expr. A i ţâţâi (cuiva) inima (sau, fam.,… …   Dicționar Român