telediafonie

telediafoníe s. f. (sil. -di-a-), art. telediafonía, g.-d. telediafoníi, art. telediafoníei

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TELEDIAFONÍE s.f. Diafonie (1) [în DN] percepută în receptorul telefonic de la capătul opus capătului liniei de la care provine semnalul perturbator. [gen. -iei. / < fr. télédiaphonie].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



TELEDIAFONÍE s. f. diafonie (1) percepută în receptorul telefonic de la capătul opus aceluia de la care provine semnalul perturbator. (< fr. télédiaphonie)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN